|
Godea Mihai
|
|
Domnule Președinte,
Onorată asistență,
Stimați colegi,
Voi spune sincer, din capul locului, decizia anunțată la 3 mai 2011 de a mă lansa într-o acțiune politică pe cont propriu în campania pentru Primăria Chișinăului, precum și acțiunile ce au urmat, au izvorît din cel mai nobil și profund sentiment uman: dorința de libertate și de exprimare liberă a gîndurilor, dar și de realizare a acțiunilor.
De fapt, am fost tot timpul liber și nu mi-am călcat pe conștiință în activitatea anterioară. Am luptat sincer pentru libertate, pentru democrație, pentru o viață destoinică, contra sărăciei și contra sistemului de guvernare imoral, corupt, antiuman și fără de perspectivă.
Iar cînd am văzut că lucrurile nu merg așa cum trebuie, am decis să aleg calea pe care să nu mă abat de la idealuri, să nu înșel încrederea oamenilor și să nu omor speranțele lor.
Multe neadevăruri s-au spus și multe insulte s-au scris în acest an de zile. Am avut parte de clipe grele, cînd mi-au fost atacați colegii și prietenii, am pierdut prieteni, pe unii pentru totdeauna. E greu să pornești și să mergi împotriva unei mașini de stat, însă nu am fost singuri în acest drum. Și, în timp, rîndurile noastre au crescut.
Acum pot spune cu mîndrie că sîntem mii și sîntem puternici, încrezători. Știm ce trebuie să facem și ne realizăm obiectivele pas cu pas. În acest prim an, prin acțiunile și luările de poziție, am realizat cîteva obiective majore. Am dezavuat chiar de la început intențiile de formare a unei coaliții parlamentare monstruoase, iar astfel am evitat repetarea unei trădări similare celei din 4 aprilie 2005, precum și devierea de la cursul guvernării europene și democratice.
Sperăm că am pus capăt, pe multă vreme, cochetărilor unor componente ale Alianței de Guvernămînt cu PCRM-ul, dar vom veghea în permanență ca acest lucru să nu se întîmple. Am contribuit decisiv ca la cîrma capitalei Republicii Moldova să rămînă un primar cu viziuni democratice și europene. Nu am permis candidatului PCRM să intre pe cal alb în Primărie, pe calea pavată de unii lideri declarați europeni și democratici.
Încă în toamna lui 2011, am propus soluția necesară pentru rezolvarea problemei alegerii șefului statului, am identificat minimul de trei deputați ai PCRM, care ar fi votat candidatul Alianței, doar că trebuiau îndemnați să facă acest lucru.
Regretabil că acea ofertă a fost respinsă din ambițiile și interesele marilor demnitari, dar acțiunea, pînă la urmă, a avut efectul necesar: trei deputați PCRM au ieșit în față, slăbind astfel opoziția comunistă.
În noiembrie 2011, împreună cu acei care mi s-au alăturat, am constituit Partidul Acțiunea Democratică, cel mai tînăr partid de pe arena politică, care s-a consolidat rapid și s-a afirmat în calitate de forță capabilă să intervină pentru a stopa abuzurile, dar și să pună umărul pentru a construi și pentru a rezolva problemele țării și ale oamenilor.
Partidul Acțiunea Democratică este singura forță parlamentară de opoziție națională, europeană, inteligentă și eficientă, capabilă să asigure alternanța democratică la guvernare. Intervențiile noastre au fost decisive atunci cînd Parlamentul a comis derapaje de la normele constituționale și principiile democratice. Am sesizat Curtea Constituțională și am obținut anularea farsei alegerilor din decembrie 2011.
Am readus Parlamentul în albia constituțională, ne-am opus ideilor hazardate de a organiza un referendum constituțional, atunci cînd nu erau epuizate căile parlamentare de alegere a șefului statului. Am promovat și am obținut în legislația bugetar-fiscală menținerea facilităților pentru sectorul IT, neadmiterea creșterii taxelor de import pentru automobile și a TVA-lui la produsele agricole de importanță specială în sectorul agroindustrial. Am stopat ideile năstrușnice de impozitare aproximativă a remitențelor.
În martie 2011, ne-am implicat decisiv în procesul de alegere a Președintelui Republicii Moldova și, numai după prezentarea unor argumente credibile, am acordat votul care ne-a fost solicitat foarte mult. Și am făcut acest lucru nu pentru favoruri ori interese personale, ci pentru a reda perspectiva dezvoltării europene a țării și a contribui la realizarea obiectivelor, menite să îmbunătățească viața oamenilor. Cele zece angajamente, semnate de Alianța pentru Integrare Europeană, rămîn valabile și ele nu sînt un contract cu Partidul Acțiunea Democratică sau Mihai Godea, ele sînt un acord cu cetățenii, un acord care va trebui respectat și a cărui executare o vom obține oricît de greu ar fi.
Prin exprimarea clară a pozițiilor și a cererilor noastre repetate, am obținut într-un final, și sancționarea ambasadorului rus Cuzmin și desfășurarea audierilor parlamentare în problema transnistreană, și rechemarea ambasadorului moldovean la Moscova, care a prejudiciat statul prin declarațiile sale.
Am contribuit la creșterea rolului Parlamentului în procesul de reglementare transnistreană și la impunerea unor poziții, bazate pe interesul național în procesul de negocieri. Anume așa vom proceda și în continuare.
Ideile redării suveranității poporului și a reformării sistemului electoral, pe care le-am inclus ca priorități de program politic și pe care le-am anunțat la începutul anului 2012, au fost recepționate pozitiv și ele deja sînt pe masa discuțiilor.
Urmează multe alte inițiative importante și acțiuni pentru binele oamenilor. A trecut abia un an și chiar dacă sîntem la început de cale, vom ajunge acolo unde ne-am propus. Pentru că mergem pe calea cea dreaptă, iar dreptatea nu o poate stăvili nimeni, oricînt de puternic s-ar crede pe moment. Vă îndemnăm să faceți la fel în fiecare zi, pentru că fiecare zi contează.
Vă mulțumesc.
|
|
Saharneanu Vladimir
|
|
Domnule Președinte,
Doamnelor și domnilor,
Stimați colegi,
Ziua Mondială a Libertății Presei este un foarte bun prilej pentru a evalua fenomenul presei de la noi, fenomen de primă importanță pentru un stat democratic în devenire, cum este Republica Moldova. Dacă privim foarte concentrat și retrospectiv, vedem că presa a trecut în cei peste 20 de ani de independență a Republicii Moldova prin perioade foarte complexe. Fără să se implice direct în procesul politic, jurnaliștii au avut la sfîrșitul anilor '80 – începutul anilor '90, un rol decisiv în realizarea obiectivelor de suveranitate și independență.
Spunînd doar adevărul și dezavuînd minciuna, jurnaliștii au reușit să ridice opinia publică de la forma reflexiv-contemplativă a realității la cea militant-participativă, ajungînd să o transforme într-o mișcare de eliberare națională și socială. Dar ca să ajungă să cîștige încrederea publicului larg, jurnaliștii au trebuit să înfrunte rezistența partocrației sovietice care s-a opus vehement ideii de transparență, mai ales sub aspectul promovării adevărului istoric, a valorilor naționale, dezavuării tuturor miturilor ideologice ale imperiului răului și minciunii.
Ei au trebuit să parcurgă, în foarte scurt timp, calea de la presa de partid, instrument de propagandă a ideologiei unicului pe atunci partid, la instituții de presă independente, care să informeze opinia publică, să o ajute să elimine lipsurile grave de cunoștințe în ceea ce privește drepturile și libertățile general-umane ca esență a societății democratice. Lupta pentru libertatea de a informa a jurnaliștilor nu a fost deloc ușoară, fiindcă, deja după doi ani de independență, nomenclatura de partid și sovietică și-a revenit din amorțeală și în 1994 a lansat prima mare ofensivă împotriva fragilei libertăți a presei.
Anume atunci Partidul Democrat Agrar, care a obținut, prin corupere și numeroase fraude, majoritatea în Parlament, în complicitate cu Președintele Republicii, au sugrumat Radioteleviziunea Națională. Organizînd atentate la viața jurnaliștilor și alungîndu-i în stradă, ei au transformat-o într-un fel de ”floare la ureche”, cu denumirea gravă de Companie de Stat.
Desigur, în această stare, cea mai influentă instituție de presă nu a relatat poporului despre furturile enorme ale cripto-comuniștilor agrarieni și a complicilor lor, cetățenii nu au aflat despre schemele banditești de sustragere a bunurilor publice și despre faptul cine se face vinovat pentru sărăcia și dezmățul instaurat ca mod de viață într-o Europă care tocmai propășea.
Cu toate acestea, mesajele scunde ale presei, aflate în afara controlului structurilor mafiote de stat, au răzbătut către public, iar acesta a amendat drastic puterea agrariană, trimițînd-o categoric la lada cu gunoi a istoriei. Păcat că a plecat cu tot cu bani, fără să fie trasă la răspundere.
După 1998, au urmat trei ani de relativă democratizate. Anume în această perioadă , jurnaliștii au fondat presa independentă locală și națională, democratică ca formă și conținut, acea presă care, timp de opt ani, a ținut piept guvernării anti-democratice și antinaționale comuniste. Unicul lucru bun, făcut de Putere, a fost adoptarea de către Parlament, în februarie 1999, a unei Concepții Naționale de susținere de către stat a presei, concepție rămasă moartă, odată cu venirea comuniștilor la Putere în 2001.
Ceea ce trebuie să menționez, relativ la perioada 1998 – 2001, este că majoritatea instituțiilor de presă, apărute atunci, au fost fondate de jurnaliști profesioniști. Grupați în jurul Uniunii Jurnaliștilor, ei au elaborat politica editorială și își asumau promovarea acestei politici, adaptîndu-se din mers la standardele deontologice, de conduită, existente în practica mondială.
Nu este întîmplător că, deja în luna mai 1999, jurnaliștii, ca breaslă, primii au instituit un Cod de etică profesională, elaborat în conformitate cu recomandările Consiliului Europei și ale Federației Internaționale a Jurnaliștilor.
Presa independentă a rezistat presiunilor regimului comunist, regim mafiot și de clan, care a declarat război deschis jurnaliștilor și organizațiilor lor. Regimul a instituit o formă de cenzură ascunsă, care presupunea atacuri concertate ale organelor de forță și de control financiar, atacuri la persoană, intimidări și amenințări publice. Scopul acestor presiuni era determinarea instituțiilor de presă scrisă și audiovizuale să renunțe la publicarea știrilor, mai ales a celor de interes local și național. Omiterea din grila de programe și din pagini a dezbaterilor politice și pe orice alte teme, care ar putea pune la îndoială ”infailibilitatea” (în ghilimele) a puterii comuniste.
În timpul guvernării comuniste, Compania de Stat Teleradio-Moldova a fost transformată din ”floare la ureche” în broșă scumpă, aninată strîns de mundirul roș-kaki al bolșevicului Voronin.
Instituțiile publice municipale ”Antena-C” și ”Euro TV” au fost înstrăinate ilegal și împărțite hoțește între Voronin și Roșca. În schimb, Compania NIT a cunoscut o dezvoltare culminantă, în condițiile în care societatea civilă protesta vehement, arătînd că directorul acesteia se află ilegal în poziția de membru incompatibil al Consiliului Coordonator al Audiovizualului. Comuniștii se fac a uita de acest caz demn de Cod penal, neelucidat încă de organele competente ale Republicii Moldova.
Stimați colegi,
În toți acești 20 de ani, jurnaliștii au fost promotori activi ai valorilor democratice și apărători consecvenți ai interesului național al Republicii Moldova. Bătuți, hărțuiți, hăituiți, jurnaliștii și-au făcut datoria. Dacă politicienii, care s-au perindat în valuri la Putere, ar fi fost de aceeași calitate, ar fi demonstrat aceeași consecvență și fidelitate ideilor naționale, poporul Republicii Moldova ar fi trăit în alte condiții și, posibil, în alte spații geopolitice.
Numai lașitatea, egoismul, infidelitatea, lăcomia și trădarea clasei politice poartă răspundere pentru faptul că Republica Moldova este sfîșiată teritorial, dominată informațional, manipulată ideologic, umilită în sentimentul național, numai clasa politică se face vinovată că aproape un milion de cetățeni, dintre cei mai activi…
Domnul Marian Lupu:
Încă un minut adițional.
Domnul Vladimir Saharneanu:
Au ales să plece peste hotare, decît să fie batjocoriți în propria țară.
Chiar dacă zilele acestea Freedom Hous a plasat Republica Moldova printre țările cu presă parțial liberă, eticheta veritabilă asupra acestei stări trebuie să o punem noi, cei de pe loc. Și pentru acest test vă propun să aplicăm sloganul binecunoscut al Federației Internaționale a Jurnaliștilor, care sună în felul următor: ”Nu există jurnaliști independenți și presă liberă acolo unde există corupție, sărăcie și frică.”
Cîtă vreme guvernarea noastră se va ține de cuvînt și va promova programe de eradicare a corupției și sărăciei, putem presupune că presa noastră va avansa pe treptele de evaluare a libertății.
Frica vine de la pericolul concentrării ei în mîinile unor oligarhi cu poziții tari în politică, care vor dori să o transforme în instrumente de manipulare, lucru care…
Domnul Marian Lupu:
Stimate coleg, al doilea și ultimul minut suplimentar.
Domnul Vladimir Saharneanu:
Vă rog încă un minut, domnule. Încă un minut. Lucru care deja se întîmplă. Și mai este o problemă. Statul, cu toate legile și reglementările lui, nu va putea face mai multe pentru ridicarea statutului presei, cum o poate face o breaslă consolidată și organizată. Or, la acest capitol nu există nicio schimbare. Organizațiile de jurnaliști rămîn marginalizate, tot așa cum au fost și pe timpuri.
A venit vremea să susținem jurnaliștii, nu numai să-i ținem în țarcuri. Cea mai corectă presă nu este cea îngrădită cu legi. Cea mai corectă și eficientă presă este cea care dispune de putere de autoreglementare.
În acest sens, cer susținerea Parlamentului în vederea implementării unor acțiuni concrete pe care le voi prezenta…
|