Şedinţa plenară din 10.04.2014

Stimate domnule Preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am decis să fac această declarație, deoarece țin mult la numele meu și fac parte din categoria de persoane care au coborît în politic, avînd drept scop de a dovedi că făcătorii de politică pot fi și morali, și onești.

Totul ce am făcut pînă acum în Parlament, am inițiat legi al căror scop a fost protejarea copiilor, oamenilor de cultură și artă, patrimoniului cultural, educației, dreptului de autor etc.

Toate aceste acte, și cele adoptate, și cele aflate în proces de examinare, au trecut toate procedurile regulamentare de avizare, dezbateri, audieri publice.

Așa s-a întîmplat și cu proiectul de modificare a Legii privind dreptul de autor și drepturile conexe, reprezentînd o inițiativă a AGEPI, care, ar trebui să vă mărturisesc, m-a surprins, deoarece conținea prevederi care limitau, după părerea mea, dreptul titularilor în favoarea utilizatorilor.

Am să vă amintesc, stimaţi colegi, că în timpul dezbaterilor în primă lectură a acestui proiect, am ieșit la microfon cu un teanc de amendamente și observații, majoritatea cărora se refereau la excluderea prevederilor propuse și menținerea celor din legea în vigoare și am atenționat că acest proiect conține un șir de prevederi foarte discutabile din punctul de vedere al standardelor din domeniu, ba chiar am remarcat că mă adresez plenului Parlamentului pentru ca cele relatate să intre în stenogramă pentru o mai mare transparență și responsabilitate.

Atunci am fost rugat să prezint amendamentele în scris.

Amendamentele au fost prezentate, în mod regulamentar, la comisia sesizată în fond, iar în decursul anului au fost organizate patru ședințe ale comisiei, cu reprezentanții AGEPI, în cadrul cărora am fost convins de doamna Director general că de modificările și completările legii este nevoie inclusiv pentru faptul că au fost înregistrate alte două organizații de gestiune colectivă.

Amendamentele mele, cu prezentarea de argumente, au fost depuse la comisie. Sînt parte a tabelului de divergențe și nu prezintă nici un secret.

Da, prin aceste amendamente eu am făcut un lobby, un lobby pentru o legislație mai bună, pentru îmbunătățirea situației dreptului de autor în Republica Moldova.

 Eu îmi dau seama ce îi deranjează, ce i-a deranjat, ce nu le-a convenit așa-numitor specialiști în dreptul de autor, care au adus critici proiectului.

De exemplu, prevederea că organizația care va fi avizată de AGEPI, în modul stabilit de Guvern, să elibereze beneficiarilor licențe, ar trebui să posede un repertoriu reprezentativ valorificat de utilizatori și aceasta pentru faptul că, abia apărute ca organizații de gestiune, neavînd încă un repertoriu, neavînd experiență, necunoscînd practicile bune din domeniu, acestea sperau să fie desemnate, așa cum era stipulat inițial în proiect, să elibereze licențe beneficiarilor, fără ca să întrunească criterii profesionale.

E de înțeles că în cazul desemnării, AGEPI ar fi cea care decide cine să colecteze remunerația, iar prin avizare, conform criteriilor, se recunoaște acest drept doar titularilor, lucru care este un atu al dreptului de autor.

Stabilirea criteriilor reprezentativității indică cine este mai în drept să elibereze licență, punînd accent pe titularii de drepturi, singurii îndreptățiți să decidă în privința rezultatelor muncii sale.

În caz contrar, deciziile se vor lua după bunul plac și propria apreciere, de ce nu, al cui soft este mai fain, ai unor funcționari de la AGEPI, accentul punîndu-se pe obiecte și împrejurări, și nu pe oameni.

Poate că anume aceasta și-au dorit acei care fac veritabilul lobby.

Un proaspăt director al organizației de gestiune colectivă, care încă nu demult se ocupa de exportul de avioane și transport, apoi cu același succes de sportiv și echipe de sportivi, se întreabă: care sînt directivele și documentele puse la baza amendamentelor propuse?

Cred că ar trebui să începem „likez-ul” cu manualul „Dreptul de autor și drepturile conexe”, editat în decembrie 2012 de AGEPI, publicație finanțată de Uniunea Europeană.

Citiți, domnilor directori, paginile 114 și 115 și la pagina 115 veți găsi, citez: un asemenea sistem se aplică dacă se respectă trei condiții:

Prima. Dreptul respectiv poate fi exercitat doar prin gestiune colectivă.

A doua. Repertoriul organizației de gestiune colectivă este reprezentativ. Aici închei citatul.

Am adus un singur exemplu, dar ele au fost multe și fiecare amendament a fost argumentat, aducîndu-se citate din legi și directive.

Apropo, despre calificarea și competența așa-numitor specialiști în dreptul de autor, fondatori ai Asociației ANPCI potrivit statutului sînt trei persoane: Gheorghiță Iurie, Gheorghiță Maria și Rujițcaia Cristina. Doar ultima fiind titular de drepturi.

Nici Gheorghiță Iurie, nici Gheorghiță Maria nu figurează în lista titularilor de drepturi ai  ANPCI  propriei organizații. Pe cînd, conform legii, doar titularii de drepturi pot fonda organizație de gestiune colectivă.

Același lucru am identificat și în cazul altei organizații, ai cărei fondatori sînt doi textieri amatori și o persoană care nu figurează nici în lista autorilor, nici în cea a interpreților de pe site-ul organizației.

Aș dori să… Aș dori să le amintesc aventurierilor din domeniul dreptului de autor că ei personal sînt … eu personal sînt titular din anul 1979. Sînt membru al Societății Generale de Autori și Editori din Spania din 1998. Sînt membru al Asociației de Drepturi de Autor din România.

 În 1998, am organizat prima Conferință națională a autorilor, care s-a desfășurat la Teatrul Național, cu scopul de a trece de la sistemul de stat de protejare la unul de gestiune colectivă.

 Am participat la conferințe internaționale cu privire la protejarea dreptului de autor, am tradus în limba română Legea Spaniei privind proprietatea intelectuală.

Legea nu îmi interzice să fiu concomitent și om de creație, și legiuitor. Încă înainte de alegerile din 2010, am fost ales membru al Consiliului la Asociația Drepturilor de Autor și Conexe, pe atunci  ANPCI și ORDA  nici nu existau. Însă, devenind deputat, am scris o cerere, suspendîndu-mi calitatea.

Acum sînt invitat de colegi pentru a discuta politica din domeniu, pentru a-i  asculta opinia. Dar vreau să vă întreb: de ce nu m-ați invitat niciodată să discutăm legislația, să fac lobby pentru prevederile dumneavoastră?

Apropo, am citit unele amendamente propuse de semnatarii scrisorilor către Parlament și le apreciez ca fiind neprofesionale, motiv pentru care și au fost respinse de autorul legii.

De ce nu ați înaintat, domnilor, alte amendamente, pentru îmbunătățirea proiectului?

Cum nu mă strădui, nu găsesc în acțiunile unor organizatori de gestiune colectivă intenții de a contribui la edificarea sistemului național al dreptului de autor.

Și ultima. Cînd îmi pun întrebarea: de unde atîta impertinență la unii agramați care sar în capul unui deputat care se străduie să își facă onest meseria? Găsesc răspunsul în faptul că este o comandă politică.

Sînt sigur de faptul că în spatele acestor insinuări în jurul proiectului respectiv, precum și al dreptului de autor, în general, se află anumite forțe politice.

În curînd, va ieși la iveală adevărul, adevăratul interes. Eu însă vreau să vă promit că voi continua să lucrez pentru binele autorilor, oamenilor de cultură și artă, profesorilor și altor categorii care necesită sprijin social, cum am făcut-o și pînă acum.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule Preşedinte.

Stimaţi deputaţi,

La ședința de joi, 21 noiembrie 2013, deputatul comunist Voronin a dezlănțuit împotriva mea un atac calomnios, afirmînd că aș fi fost un agent KGB de cînd m-am născut, afirmînd că, citez din stenograma ședinței: „Noi ți-om demonstra și dosarele pe” cîți oameni i-ai băgat la timpul respectiv la dubală, cum ți-ai bătut joc de oameni. Citat încheiat.

Această afirmație calomnioasă a fost urmată imediat de un șantaj, care trebuie considerat drept amenințare. Citez: „Du-te de bună voie de aici”.

Întrucît asemenea soi de calomnii au fost turnate de la microfoane, constant și obsesiv în Parlament și în alte spații publice de către exponenți ai găștii comuniste extremiste, leninist-stalinist-troțkiste, preluate mai apoi și de către deputatul Mihai Ghimpu și de o parte din coaliții lui: Gheorghe Brega și Valeriu Munteanu, am solicitat, prin interpelări adresate SIS, MAI și Procuraturii Generale, să examineze în instituțiile respective prezența vreunui dosar de agent de persoană racolată, informator sau colaborator al serviciilor secrete sovietice ori post-  sovietice, prezența vreunui cazier sau a altor documente care ar dovedi că, în urma unor asemenea activități ale mele, a avut de suferit careva persoană, precum a afirmat în plin Parlament deputatul Voronin.

Solicitarea mea a fost că, dacă există asemenea materiale, dovezi, ele să fie făcute publice. Am primit, între timp, răspunsurile de la Serviciul de Informație și Securitate, MAI, Procuratură, pe care vreau să le citesc foarte succint.

Ministerul de Interne spune: urmare a interpelării dumneavoastră, adresate în cadrul ședinței de plen din 21 noiembrie curent, Ministerul Afacerilor Interne vă informează că datele de identitate ale dumneavoastră nu figurează în registrul informației criminalistice și criminologice al Republicii Moldova. Concomitent, vă comunicăm că Ministerul Afacerilor Interne nu dispune de careva date privind tragerea dumneavoastră la răspundere contravențională.

Serviciul de Informație și Securitate. Referitor la interpelarea din ședința în plen din 21 noiembrie 2013, Serviciul de Informație și Securitate al Republicii Moldova consemnează lipsa dosarelor în privința dumneavoastră. Cu respect, Director Mihai Balan.

Procuratura Generală a examinat solicitarea adresată în cadrul ședinței în plenul Parlamentului din 21 noiembrie 2013 privind controlul existenței dosarelor în privința activității dumneavoastră în calitate de colaborator confidențial al Serviciilor de Informație și Securitate sau al Ministerului Afacerilor Interne. În rezultatul controlului efectuat, s-a stabilit că nu ați fost și nu sînteți colaborator confidențial al autorităților indicate și nu există dosare referitor la antrenarea dumneavoastră în această calitate. Procuror, șef al Secției control al activității operative de investigații și asigurarea regimului secret domnul Lozan.

De la Ministerul Afacerilor Interne răspunsul este semnat de domnul ministru Recean.

Precum vedeți, faptele s-au adeverit, dar numai pe partea pe care a făcut referință subsemnatul în replica din 21 noiembrie 2013, chiar atunci, la răbufnirea verbală, necontrolată a căpeteniei comuniste, că Vladimir Voronin este un mincinos de care nu a mai auzit pămîntul, este un calomnios fără pereche.

Faptul că Voronin iese la microfon și minte cu nerușinare în văzul lumii, fără să aibă la bază nici un cîtuși de mic motiv și nici o cîtuși de mică dovadă, arată că acest ins nu pune preț nici cît e negru sub unghie pe dreptatea vorbei sale, că dînsul poate rosti neadevăruri fără să clipească din ochi, poate calomnia cu ușurință, din ură ori din plăcerea de a face rău pur și simplu. Este o manifestare de dezechilibru psihic paranoidal, dacă ar fi să se pună un diagnostic.

Vă dați seama ce însemnă acest tip de politician, care a avut și calitatea de șef de stat timp de aproape 9 ani. El a mințit permanent: și atunci cînd a spus că va da poporului pîine și lapte ieftin, și atunci cînd a spus că va rezolva problema transnistreană, și atunci cînd a spus că va munci pentru integrarea europeană, și atunci cînd a spus că nu a fraudat alegerile, și atunci cînd a spus că repară biserici, dar, de fapt, buzunărea bănci, companii și oameni de afaceri în interesul personal, și atunci cînd a învinuit pe altcineva de lovitură de stat, și atunci cînd a spus că nu el a distrus Declarația de Independență, și atunci cînd a zis că nu știe nimic despre moartea și schingiuirea tinerilor în subsolurile poliției lui.

Acest mincinos a avut impertinența să iasă, săptămîna trecută, la microfonul Parlamentului și să declare că nu este vinovat pentru torturile din aprilie 2009, că mîinile lui sînt curate, nu sînt murdare de sînge.

Adevărat a spus cineva: comuniștii nu doar au fost niște mincinoși, ci și mari ipocriți. Cu toții se numeau patrioți și spuneau că își iubesc țara. Atît de mult și-au iubit țara, încît de foarte multe ori erau cît pe ce să își piardă mințile, altfel nu poate fi confundată iubirea cu violarea.

Lui Mihai Ghimpu și coaliții lui, înhămați alături de comuniști la același car al urii, pot să îi răspund cu o replică puțin parafrazată din Friedrich Nietzsche: „Nu sînt supărat pentru că ai mințit, sînt supărat că de acum înainte nu te mai pot crede.”

Domnule Ghimpu,

 Nu te va mai crede multă lume de acum înainte. Și bine va face. Fiindcă dacă te credeam noi în aprilie 2013, atunci cînd desenai cai verzi pe pereți, acum la guvernare erau doar mincinoșii și torționarii, colegii dumneavoastră de opoziție. Astăzi am avut să ne aflăm departe, foarte departe de obiectivul european, pe care îl trădase-i.

În același timp, te rog să nu pierzi speranța. Dacă SIS, Procuratura Generală ori MAI au dat răspunsurile care nu vă aranjează pe  dumneavoastră și pe Voronin, există speranța că poate Curtea Constituțională are capacitatea necesară să găsească ceva în biografia mea. E suficient să faceți o declarație în plus.

În privința lui Voronin, avînd în vedere că în unele sondaje, mai sînt opționali care cheamă năpasta comunistă să mai vină o dată pe capul nostru, faptul că în Republica Moldova nu există o lege a lustrației, care să îngrădească venirea la putere a torționarilor, dar și faptul că un proces de judecată inițiat împotriva mincinosului deputat ar invoca ridicarea imunității lui, lucru, deocamdată, incert, îmi asum dreptul și obligația să prezint, cu altă ocazie, Parlamentului și societății probe concludente cine este, de fapt, personajul... părintele corupției și sărăciei al statului mafiot și al statului torționar, politicul Vladimir Voronin.

Așa că, pe curînd, tovarășe Voronin.

Mulțumesc. (Aplauze în sală.)