|
Saharneanu Vladimir
|
|
Mulțumesc foarte mult.
Și mulțumesc colegilor care au rămas să asculte. Cei care pleacă, la revedere.
Am vrut să fie prezent și Președintele, domnul Marian Lupu, deoarece primul subiect la care mă voi referi se referă la comportamentul domniei sale. Fiindcă, ieri, chiar aici, în imediata apropiere a Sălii de ședințe, pe platoul rezervat comunicării cu presa, domnul Marian Lupu, referindu-se la subiectul denumirii istoriei noastre și celui disputat cu ministrul Șleahtițchi, a spus în mod imperativ următoarele: ”Istoria nu trebuie să poarte numele unei etnii sau altei”.
Avînd în vedere că această declarație a fost făcută în incinta Parlamentului de către Președintele acestuia, vreau să declar că, în ceea ce mă privește, ea nu mă reprezintă, ba, din contra, eu mă desolidarizez în mod categoric de ea. O consider chiar neavenită, jignitoare pentru națiunea titulară a acestui stat, fiind majoritară, circa 80 la sută, indiferent cum o percep din punct de vedere identitar politicienii de ieri sau de azi. Noi, românii moldoveni din Republica Moldova, nu sîntem aici o etnie oarecare.
Aș vrea să cred că antagonismul pe care domnul Marian Lupu îl pune între noțiunile de ”român” și ”moldovean” nu țin de lacunele dînsului în dezvoltarea intelectuală. Încerc să explic existența unor asemenea atitudini prin oportunismul de sorginte politic, recidivă a ideologiei sovietice. Înțeleg că domnul Președinte Lupu mizează pe un electorat care iese mai greu de sub povara ideologiei sovietice. În acest caz, îi sugerez să facă asemenea declarații la tribuna partidului, în incinta partidului, ca să ne absolve de obligativitatea de a face asemenea declarații sau contradeclarații.
Al doilea subiect ține de presă, care lipsește acum în totalitate din incinta Parlamentului. Cred că iarăși politicienii noștri fac declarații aici, în preajmă. Iarăși mîne va trebui să apărem cu alte contradeclarații. Dar, ieri seara, privind jurnalul unei televiziuni, a cîta oară am rămas nedumerit, cînd subiectul din Parlament a fost prezentat cu următoarele cuvinte: ”În Parlament deputații s-au certat astăzi” ș.a.m.d.
Stimați jurnaliști,
Am făcut și eu televiziune, sînt jurnalist, înțeleg dorința televiziunilor de a ține atenția publicului, dar încercarea de a prezenta situația din Parlament drept o veșnică ceartă a devenit o obsesie pentru unele televiziuni. În Parlament nu există certuri ca atare, în Parlament există dezbateri pe marginea unor proiecte de lege, de hotărîre, dezbateri pe teme politice, care sînt inerente și chiar obligatorii pentru asemenea instituție. Certuri sînt la ușa cortului. Indiferent de intensitatea cu care se vorbește, deputații în Parlament dezbat. Dacă nu ar face-o, ar fi inutilă instituția Parlamentului, parlamentarismul în genere.
Altfel, dumneavoastră introduceți în societatea noastră, în mare parte nepregătită încă pentru exercițiul democratic autentic, pluralist și exigent, frica pentru transparență, o distorsionare a parlamentarismului în genere.
Și aș vrea să îmi explic sau să îmi imaginez ce ar face televiziunile noastre, dacă ar participa la o dezbatere în Parlamentul britanic, acolo unde, într-adevăr, se dezbate la cele mai înalte grade de tensiune. Și știm cum trăiește societatea respectivă.
Întru-un Parlament de alianță există cu atît mai mult dezbaterea. Noi sîntem un Parlament de alianță. Am văzut cum reacționează societatea noastră, fiindcă în ultimele sondaje deja există tendința că electoratul nostru ar dori să aibă aici un Parlament unipartid, unde, mă rog, nu există dezbateri, unde totul hotărăște un om, așa cum s-a întîmplat în Parlament… în așa-numitele parlamente ale Uniunii Sovietice și în Parlamentul care a existat și din '94 pînă în '98, dar și din 2001 pînă în 2009.
Noi nu dorim asemenea Parlament. Asemenea parlamente doar generează sărăcia, corupția și îmbogățirea unor clanuri. Noi ne certăm aici pentru interesul cetățeanului. Și aș vrea să cred și pentru interesul național. Sîntem obligați să facem acest lucru și am vrea ca presa să își corecteze discursul.
Și fac și un apel către editori, către redactori-șefi, către producători, dacă este nevoie acum, colegii noștri care vin tineri în mass-media să fie reciclați, să fie instruiți, să aibă o distincție în ceea ce înseamnă certuri și ceea ce înseamnă dezbateri în Parlament.
Eu, pentru a aduce mai multă lumină în această idee, aș vrea jurnaliștilor noștri să le recomand să citească astăzi în ”Jurnal de Chișinău” articolul foarte bun al colegului meu Petru Bogatu, dar și articolul maestrului Constantin Tănase din Cotidianul Național ”Timpul”. Cred că este o dezbatere, care deja este necesară în societatea noastră, despre calitatea presei noastre.
Eu vă mulțumesc.
|