Legal framework > Regulation of the Parliament
Regulation of the Parliament
L E G E
pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului
 
nr. 797-XIII  din  02.04.1996
 
Republicat: Monitorul Oficial, nr.50/237 din 07.04.2007
Republicat: Monitorul Oficial, nr.59-62/399 din 25.05.2000
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.81-82/765 din 19.12.1996
 
* * *
Notă: În cuprinsul regulamentului, sintagma “Aparatul Parlamentului” se substituie prin sintagma “Secretariatul Parlamentului” conform Legii nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011

Notă: Legea a fost republicată în Monitorul Oficial, nr.50/237 din 07.04.2007, cu toate modificările şi completările introduse, dînd articolelor o nouă numerotare. În paranteze este indicată numerotaţia precedentă a articolelor

În temeiul articolului 64 alineatul (1) şi articolului 72 alineatul (3) litera c) din Constituţie,

Parlamentul adoptă prezenta lege.
 
Art.1. – Se adoptă Regulamentul Parlamentului (se anexează).
 
Art.2. – Hotărîrea Parlamentului nr.10-XIII din 31 martie 1994 pentru aprobarea Regulamentului Parlamentului se abrogă.
 
Art.3. – Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
 
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI
                 Petru LUCINSCHI

Chişinău, 2 aprilie 1996.
 
Nr.797-XIII.
 
 
 
 
REGULAMENTUL PARLAMENTULUI
 
Titlul I
CONSTITUIREA ŞI FUNCŢIONAREA PARLAMENTULUI
 
Capitolul 1
CONSTITUIREA PARLAMENTULUI
 
Articolul 1. Alegerea Parlamentului
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.
(2) Alegerile deputaţilor se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului precedent.
(3) Parlamentul se alege prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau catastrofă.
(4) Mandatul Parlamentului se prelungeşte pînă la întrunirea legală a noii lui componenţe. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituţia, nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.
(5) Parlamentul nou-ales se întruneşte în şedinţa de constituire la convocarea Preşedintelui Republicii Moldova în cel mult 30 de zile de la alegeri, dacă au fost aleşi cel puţin 2/3 din numărul total al deputaţilor.
[Art.1 modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 2. Şedinţa de constituire a Parlamentului
(1) Şedinţa de constituire a Parlamentului nou-ales este prezidată de cel mai în vîrstă deputat, ulterior, după alegere, de Preşedintele sau de unul dintre vicepreşedinţii Parlamentului.
(2) Preşedintele şedinţei oferă cuvînt Preşedintelui Curţii Constituţionale pentru prezentarea raportului privind rezultatele alegerii Parlamentului şi validarea mandatelor deputaţilor aleşi.
[Art.2 modificat prin Legea nr.4 din 15.02.2013, în vigoare 08.03.2013]
[Art.2 modificat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011]
[Art.2 modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 3. Data constituirii Parlamentului
Parlamentul se consideră legal constituit din data şedinţei de constituire.
[Art.3 în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 4. Constituirea fracţiunilor parlamentare
(1) În vederea formării organelor de lucru şi organizării activităţii Parlamentului, deputaţii constituie fracţiuni parlamentare alcătuite din cel puţin 5 deputaţi aleşi în bază de liste ale concurenţilor electorali, precum şi o singură fracţiune parlamentară cu aceeaşi componenţă numerică din deputaţi aleşi în bază de liste ale concurenţilor electorali care nu au întrunit numărul necesar pentru a constitui o fracţiune parlamentară, din deputaţi independenţi şi/sau deputaţi neafiliaţi.
(2) Deputaţii aleşi în bază de liste ale concurenţilor electorali care nu au întrunit numărul necesar pentru a constitui o fracţiune parlamentară, deputaţii independenţi şi deputaţii neafiliaţi se pot afilia altor fracţiuni parlamentare constituite potrivit alin.(1).
(3) Fracţiunile parlamentare se constituie în termen de 10 zile după constituirea legală a Parlamentului şi funcţionează în baza regulamentului propriu.
[Alin.4 abrogat prin Legea nr.96 din 21.05.2010, în vigoare 11.06.2010]
 
(5) Fracţiunile parlamentare îşi aleg organele de conducere sau conducătorii.
(6) Deputatul poate fi membru doar a unei fracţiuni.
(7) Deputatul poate părăsi fracţiunea. Fracţiunea poate exclude din rîndurile sale unii membri.
(8) Deputatul care a părăsit fracţiunea sau a fost exclus din fracţiune poate, după o perioadă de 6 luni de la părăsirea fracţiunii sau de la excluderea sa din fracţiune, să se alăture la orice altă fracţiune.
(9) Preşedintele fiecărei fracţiuni parlamentare prezintă Parlamentului componenţa numerică şi nominală a fracţiunilor.
(10) Preşedintele şedinţei stabileşte succesiunea luărilor de cuvînt în funcţie de componenţa numerică a fracţiunilor parlamentare.
(11) Orice modificare intervenită în componenţa fracţiunii parlamentare se aduce la cunoştinţa Parlamentului în şedinţă plenară.
(12) Majoritate parlamentară este considerată fracţiunea sau coaliţia fracţiunilor, anunţată prin declaraţie, care cuprinde mai mult de jumătate din deputaţii aleşi.
(13) Opoziţie parlamentară este considerată fracţiunea sau fracţiunile care nu fac parte din majoritatea parlamentară şi care s-au declarat în opoziţie faţă de aceasta.
[Art.4 modificat prin Legea nr.234 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012] [Art.4 modificat prin Legea nr.96 din 21.05.2010, în vigoare 11.06.2010][Art.4 modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 5. Încetarea existenţei unei fracţiuni parlamentare
(1) Fracţiunea îşi încetează existenţa dacă numărul membrilor ei este mai mic de 5 sau dacă fracţiunea înaintează o rezoluţie în acest sens.
(2) Fostul preşedinte al fracţiunii informează despre acest fapt, în termen de 3 zile, Preşedintele Parlamentului. Preşedintele Parlamentului constată încetarea existenţei fracţiunii parlamentare în cazurile stipulate la alin.(1) şi anunţă despre aceasta plenul Parlamentului.
(3) Fracţiunea poate să nu-şi înceteze existenţa în cazul în care numărul membrilor ei este mai mic de 5, dacă deputatul a cărui mandat a fost validat imediat după micşorarea componenţei fracţiunii, în termen de 10 zile de la validarea mandatului, a devenit membru al acestei fracţiuni.
[Art.5(41) introdus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 6. Organizarea fracţiunilor parlamentare şi atribuţiile lor
(1) În conformitate cu prezentul Regulament fracţiunile parlamentare au dreptul să facă propuneri pentru:
a) numirea, alegerea reprezentanţilor lor în Biroul permanent, în comisiile permanente şi în delegaţiile parlamentare permanente, ţinîndu-se seama de reprezentarea lor proporţională în Parlament, precum şi revocarea lor;
b) ordinea de zi a şedinţelor Parlamentului şi ale Biroului permanent;
c) formarea comisiilor speciale, de anchetă şi altor comisii ale Parlamentului;
d) proiectele de hotărîri ale Parlamentului privind programul de activitate al Guvernului, proiectele actelor exclusiv politice ale Parlamentului;
e) formarea grupurilor de lucru şi de experţi pe diverse domenii de activitate;
f) iniţierea audierilor parlamentare etc.
2) În cazul în care reprezentarea proporţională a fracţiunilor în Parlament se schimbă, fracţiunile parlamentare, după cel puţin un an de la constatarea acestui fapt, pot cere modificarea corespunzătoare a componenţei Biroului permanent, a comisiilor permanente, precum şi a delegaţiilor parlamentare permanente.
(3) Fracţiunilor parlamentare li se pun la dispoziţie încăperi pentru lucru, tehnică birotică, rechizite de birou şi li se acordă servicii necesare activităţii lor eficiente.
(4) Preşedintele fracţiunii parlamentare este asistat de un cabinet propriu, care se formează ţinîndu-se cont de reprezentarea proporţională a fracţiunii în Parlament şi al cărui personal este angajat în temeiul încrederii personale acordate de preşedintele fracţiunii.
(5) Încheierea şi încetarea contractelor individuale de muncă cu personalul din cabinetul preşedintelui fracţiunii se fac de către Preşedintele Parlamentului, la propunerea preşedintelui fracţiunii.
(6) Fiecare fracţiune dispune de un buget anual, aprobat de Parlament, în funcţie de reprezentarea numerică a acesteia în Parlament. Folosirea mijloacelor financiare alocate din bugetul Parlamentului pentru asigurarea activităţii fracţiunilor parlamentare se hotărăşte de fiecare fracţiune în mod autonom.
[Art.6 modificat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011]
[Art.6(5) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006,în vigoare 23.03.2007]
[Art.6(5) completat prin Legea nr.1311-XV din 26.07.2002]
 
Capitolul 2
 
ALEGEREA PREŞEDINTELUI PARLAMENTULUI,
VICEPREŞEDINŢILOR ŞI FORMAREA BIROULUI
PERMANENT AL PARLAMENTULUI
 
[Titlul modificat prin Legea nr.4 din 15.02.2013, în vigoare 08.03.2013] [Titlul modificat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011]

Articolul 7. Conducerea Parlamentului

După constituirea legală a Parlamentului se alege Preşedintele Parlamentului, vicepreşedinţii şi se formează Biroul permanent al Parlamentului.
[Art.7 modificat prin Legea nr.4 din 15.02.2013, în vigoare 08.03.2013]

[Art.7 modificat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011]

[Art.7(6) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 8. Comisia pentru efectuarea alegerii Preşedintelui Parlamentului
(1) Parlamentul, la propunerea fracţiunilor parlamentare, instituie o comisie pentru efectuarea alegerii Preşedintelui Parlamentului, care:
a) recepţionează propunerile de desemnare a candidaţilor la funcţia de Preşedinte al Parlamentului;
b) stabileşte modelul şi textul buletinului de vot;
c) asigură pregătirea şi desfăşurarea votării;
d) totalizează rezultatele votării, declară nevalabile buletinele care:
- nu sînt semnate şi ştampilate de comisie;
- nu ilustrează intenţia votantului;
- au toate numele candidaţilor radiate;
- au adăugate alte nume;
e) soluţionează conflictele şi litigiile apărute în timpul votării;
f) prezintă Parlamentului spre aprobare rezultatele votării.
(2) Membrii comisiei aleg preşedintele şi secretarul comisiei.
(3) Şedinţa comisiei este deliberativă dacă la ea este prezentă majoritatea membrilor ei. Hotărîrile comisiei se adoptă cu votul majorităţii membrilor acesteia. Hotărîrile şi procesele-verbale se semnează de preşedintele şi secretarul comisiei şi se ştampilează cu sigiliul Parlamentului Republicii Moldova.
[Art.8(61) introdus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 9. Alegerea Preşedintelui Parlamentului
(1) Preşedintele Parlamentului se alege pe durata mandatului Parlamentului, prin vot secret, cu buletine de vot pe care se înscriu numele şi prenumele tuturor candidaţilor propuşi de fracţiunile parlamentare. Fiecare fracţiune parlamentară poate face o singură propunere.
(2) Este declarat ales Preşedinte al Parlamentului candidatul care a întrunit votul majorităţii deputaţilor aleşi.
(3) Dacă nici un candidat nu a întrunit numărul de voturi necesar, se organizează al doilea tur de scrutin, la care vor participa numai doi candidaţi care în primul tur de scrutin au obţinut cel mai mare număr de voturi.
(4) În caz de paritate de voturi se organizează alegeri noi, pentru care fracţiunile parlamentare vor propune aceiaşi sau alţi candidaţi.
[Art.9(7) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 10. Alegerea vicepreşedinţilor Parlamentului
Vicepreşedinţii Parlamentului se aleg la propunerea Preşedintelui Parlamentului, după consultarea fracţiunilor parlamentare, prin vot deschis, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.
[Art.10 modificat prin Legea nr.4 din 15.02.2013, în vigoare 08.03.2013]
[Art.10 modificat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011]
[Art.10(8) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 11. Revocarea Preşedintelui şi a vicepreşedinţilor Parlamentului
(1) Preşedintele Parlamentului poate fi revocat înainte de termen la cererea fracţiunii parlamentare care l-a propus sau a 1/3 din numărul deputaţilor aleşi.
(2) Hotărîrea privind revocarea Preşedintelui Parlamentului se adoptă cu votul a 2/3 din numărul deputaţilor aleşi, prin vot secret, în condiţiile art.8 care se aplică în mod corespunzător.
(3) Vicepreşedinţii Parlamentului pot fi revocaţi înainte de termen, la propunerea Preşedintelui Parlamentului, după consultarea fracţiunilor parlamentare, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.
[Art.11 modificat prin Legea nr.4 din 15.02.2013, în vigoare 08.03.2013]
Art.11 modificat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011
[Art.11(9) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 12. Formarea Biroului permanent al Parlamentului
(1) Biroul permanent al Parlamentului este organul de lucru al acestuia şi se formează, ţinîndu-se seama de reprezentarea proporţională a fracţiunilor în Parlament. Din el fac parte, din oficiu, Preşedintele Parlamentului şi vicepreşedinţii. Componenţa numerică şi nominală a Biroului permanent se stabileşte prin hotărîre a Parlamentului, la propunerea fracţiunilor parlamentare.
(2) Membrii Biroului permanent se numesc prin hotărîri ale fracţiunilor parlamentare, în limitele numărului de locuri ce le revin. Hotărîrile se prezintă preşedintelui şedinţei care le aduce la cunoştinţa Parlamentului.
(3) Biroul permanent se consideră constituit după numirea a cel puţin 3/4 din membrii lui.
(4) Biroul permanent se convoacă la cererea preşedintelui Parlamentului sau a cel puţin 1/3 din membrii săi.
(5) Orice membru al Biroului permanent poate fi revocat prin hotărîre a fracţiunii parlamentare, care l-a numit, adoptată cu votul majorităţii membrilor acesteia.
[Art.12 modificat prin Legea nr.4 din 15.02.2013, în vigoare 08.03.2013]
[Art.12 modificat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011]
[Art.12(10) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007][Art.12(10) modificat prin Legea nr.153-XV din 17.05.2001]
 
Articolul 13. Atribuţiile Biroului permanent al Parlamentului
(1) Biroul permanent al Parlamentului are următoarele atribuţii:
a) propune Parlamentului data convocării şedinţelor plenare;
b) supune spre aprobare Parlamentului componenţa numerică şi nominală a delegaţiilor parlamentare permanente la organizaţiile internaţionale;
c) pregăteşte şi asigură desfăşurarea lucrărilor Parlamentului;
d) propune Parlamentului spre aprobare componenţa nominală a comisiilor permanente, conform deciziilor fracţiunilor parlamentare şi solicitărilor deputaţilor;
e) coordonează activitatea comisiilor permanente;
f) întocmeşte, de comun acord cu preşedinţii fracţiunilor parlamentare şi ai comisiilor permanente, proiectul ordinii de zi a şedinţelor Parlamentului şi îl prezintă Parlamentului spre aprobare;
g) stabileşte modul de dezbatere publică a proiectelor de acte legislative, de acumulare, examinare şi dezbatere a propunerilor prezentate în legătură cu acestea;
h) asigură controlul plasării la timp pe web site-ul Parlamentului a proiectelor de acte legislative, a ordinii de zi, a stenogramelor şedinţelor plenare, precum şi a altei informaţii pasibile de a fi publicată;
i) aprobă Regulamentul privind acreditarea reprezentanţilor mijloacelor de informare în masă pe lîngă Parlament;
j) stabileşte obligaţiunile membrilor biroului;
k) aprobă structura organizatorică şi efectivul-limită al Secretariatului Parlamentului, precum şi condiţiile specifice de salarizare şi de compensare a cheltuielilor aferente îndeplinirii obligaţiilor de serviciu pentru funcţionarii publici şi pentru alţi angajaţi din cadrul Secretariatului;
k1) aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Secretariatului Parlamentului;
k2) aprobă planurile strategice de dezvoltare a Secretariatului Parlamentului;
l) elaborează proiectul bugetului Parlamentului şi îl prezintă Parlamentului spre aprobare împreună cu o notă de fundamentare, iar în caz de necesitate, modifică bugetul în limita unui trimestru şi a mijloacelor aprobate;
m) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezentul Regulament sau însărcinările date de către Parlament.
(2) Biroul permanent adoptă hotărîri, în limita competenţei prevăzute de Regulament, cu votul majorităţii membrilor lui.
[Art.13 modificat prin Legea nr.84 din 19.04.2013, în vigoare 10.05.2013]
[Art.13 modificat prin Legea nr.234 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012]
[Art.13 modificat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011]
[Art.13(11) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
[Art.13(11) modificat prin Legea nr.1311-XV din 26.07.2002]
 
Articolul 14. Atribuţiile Preşedintelui Parlamentului
(1) Preşedintele Parlamentului are următoarele atribuţii:
a) conduce lucrările Parlamentului şi ale Biroului permanent;
b) convoacă sesiunile ordinare, extraordinare sau speciale ale Parlamentului;
c) asigură respectarea Regulamentului şi menţinerea ordinii în timpul şedinţelor;
d) primeşte şi distribuie proiectele de legi şi propunerile legislative, precum şi rapoartele comisiilor;
e) anunţă rezultatul votării şi numeşte actele legislative adoptate;
f) semnează legile, hotărîrile şi moţiunile adoptate de Parlament;
g) reprezintă Parlamentul în relaţiile cu Preşedintele Republicii Moldova şi cu Guvernul;
h) reprezintă Parlamentul în ţară şi peste hotare;
i) desemnează, după consultarea fracţiunilor parlamentare, componenţa delegaţiilor parlamentare, cu excepţia delegaţiilor parlamentare permanente;
j) dispune de mijloacele bugetare ale Parlamentului şi le administrează, cu informarea lunară a Biroului permanent;
j1) dispune de fondul Preşedintelui Parlamentului;
k) angajează şi eliberează din funcţie funcţionarii publici din Secretariatul Parlamentului şi personalul din cadrul cabinetelor persoanelor cu funcţii de demnitate publică din Parlament, în modul stabilit;
l) delimitează atribuţiile vicepreşedinţilor Parlamentului;
m) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezentul Regulament sau însărcinările date de Parlament.
(2) Întru exercitarea atribuţiilor regulamentare, Preşedintele Parlamentului emite dispoziţii şi ordine.
(3) Dacă funcţia de Preşedinte al Parlamentului devine vacantă în caz de deces, demisie, revocare, precum şi în situaţiile de incompatibilitate sau imposibilitate de îndeplinire a atribuţiilor, interimatul se asigură de vicepreşedintele Parlamentului. În cazul în care sînt mai mulţi vicepreşedinţi, interimatul se asigură de unul dintre vicepreşedinţi desemnat prin hotărîre a Parlamentului. Interimatul se exercită pînă la alegerea noului Preşedinte al Parlamentului.
[Art.14 completat prin Legea nr.84 din 19.04.2013, în vigoare 10.05.2013]
[Art.14 completat prin Legea nr.101 din 26.04.2013, în vigoare 27.04.2013]
[Art.14 modificat prin Legea nr.4 din 15.02.2013, în vigoare 08.03.2013]
[Art.14 modificat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011]
[Art.14(12) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 15. Atribuţiile vicepreşedinţilor Parlamentului
(1) Vicepreşedinţii Parlamentului coordonează activitatea unor comisii permanente, asigură colaborarea cu alte autorităţi publice şi exercitarea controlului parlamentar. Delimitarea acestor atribuţii se efectuează prin hotărîre a Biroului permanent.
(2) Vicepreşedinţii Parlamentului îndeplinesc, în modul stabilit de Preşedinte, atribuţiile Preşedintelui, delegate de acesta, la solicitarea sau în absenţa lui, inclusiv semnează legile şi hotărîrile adoptate de Parlament.
[Art.15 modificat prin Legea nr.4 din 15.02.2013, în vigoare 08.03.2013]
[Art.15 modificat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011]
[Art.15(13) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Capitolul 3
COMISIILE PARLAMENTULUI
 
Secţiunea întîi
Comisiile permanente
Articolul 16. Constituirea comisiilor permanente
 
(1) Comisiile permanente sînt organe de lucru ale Parlamentului, înfiinţate pentru efectuarea activităţii Parlamentului.
(2) Comisiile permanente răspund în faţa Parlamentului şi îi sînt subordonate. Statutul şi modul de funcţionare a comisiilor permanente se stabilesc prin prezentul Regulament.
(3) Comisiile permanente se aleg pe întreaga durată a legislaturii. Numărul comisiilor, denumirea, componenţa numerică şi nominală a fiecărei comisii se va hotărî de Parlament, la propunerea Biroului permanent.
[Art.16(14) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 17. Componenţa comisiilor permanente
(1) Preşedinţii, vicepreşedinţii, secretarii, membrii şi membrii supleanţi ai comisiilor permanente se aleg de Parlament cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.
(2) Componenţa nominală a comisiilor permanente se stabileşte ţinîndu-se cont de reprezentarea proporţională a fracţiunilor în Parlament.
(3) Preşedinţii comisiilor permanente pot fi revocaţi înainte de termen în condiţiile art.11alin.(3).
(4) Vicepreşedinţii şi secretarii comisiilor permanente pot fi revocaţi înainte de termen, la propunerea fracţiunii parlamentare care i-a înaintat sau a unui grup de cel puţin 10 deputaţi, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.
(5) Dacă fracţiunile parlamentare nu ajung la un acord asupra componenţei uneia sau mai multor comisii, Biroul permanent propune, iar Parlamentul hotărăşte, cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, asupra candidaturilor propuse de fracţiunile parlamentare, respectîndu-se principiul reprezentării proporţionale şi opţiunea personală a deputatului.
(6) Deputatul este membru al cel puţin unei comisii permanente.[Art.17 modificat prin Legea nr.234 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012]
[Art.17 modificat prin Legea nr.162 din 09.07.2010, în vigoare 23.07.2010]
[Art.17(15) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
[Art.18 exclus prin Legea nr.162 din 09.07.2010, în vigoare 23.07.2010]
[Art.18(16) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
[Art.18(16) în redacţia Legii nr.179-XVI din 22.07.05, în vigoare 12.08.05]
[Art.18(16) modificat prin Legea nr.11-XIV din 29.04.98]
[Art.17 exclus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 19. Atribuţiile preşedintelui comisiei permanente
Preşedintele comisiei permanente:
a) asigură pregătirea ordinii de zi a şedinţelor comisiei;
b) stabileşte sarcinile membrilor comisiei şi ia decizii în problemele ce vizează atribuţiile şi activitatea comisiei;
c) înaintează spre examinare propuneri privind constituirea subcomisiilor şi componenţa lor şi despre rezultatul examinării informează Parlamentul;
d) reprezintă comisia în relaţiile ei cu Biroul permanent şi cu celelalte comisii;
e) conduce şedinţele comisiei;
f) semnează actele şi corespondenţa comisiei;
g) în caz de necesitate, atrage alte persoane la lucrările comisiei;
h) asigură menţinerea ordinii în cadrul şedinţelor comisiei;
i) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezentul Regulament.
[Art.19(18) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 20. Atribuţiile vicepreşedintelui şi secretarului comisiei permanente
(1) Vicepreşedintele comisiei îndeplineşte, în absenţa preşedintelui, atribuţiile acestuia.
(2) Secretarul asigură redactarea actelor comisiei (rapoarte, avize, procese-verbale etc.), numără voturile la şedinţe şi ţine lucrările de secretariat ale comisiei.
[Art.20(19) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 21. Şedinţele comisiei permanente
(1) Şedinţele comisiei permanente se convoacă de preşedintele acesteia, iar în absenţa lui – de unul dintre vicepreşedinţi sau de 1/3 din membri.
(2) Participarea deputaţilor la şedinţele comisiei este obligatorie. În cazul absenţei membrului comisiei permanente, la şedinţă participă, cu drept de vot, membrul supleant care face parte din aceeaşi fracţiune parlamentară.
(3) Orice deputat al unei comisii are dreptul să participe la lucrările altor comisii.
[Art.21 completat prin Legea nr.162 din 09.07.2010, în vigoare 23.07.2010]
[Art.21(20) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 22. Procedura de votare în comisiile permanente
(1) Şedinţele comisiei sînt deliberative cu participarea majorităţii membrilor ei.
(2) Deciziile comisiei se adoptă cu votul majorităţii membrilor ei.
(3) Deciziile comisiilor se adoptă, de regulă, prin vot deschis.[Art.22(21) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006,în vigoare 23.03.2007]
[Art.22 exclus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 23. Procesele-verbale şi stenografierea dezbaterilor şedinţelor consiliilor permanente
(1) La şedinţele comisiilor se încheie procese-verbale. Acestea pot fi puse la dispoziţia altor persoane decît membrilor comisiei numai cu acordul preşedintelui acesteia, cu excepţia proceselor-verbale ale şedinţelor publice.
(2) Preşedintele comisiei sau, după caz, al şedinţei va putea hotărî stenografierea dezbaterilor.
(3) Fiecare comisie va fi asistată de un secretariat, structura şi statul de personal ale căruia se stabilesc de Parlament.
[Art.23 modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 24. Caracterul public al şedinţelor comisiilor permanente
(1) Şedinţele comisiilor sînt publice.
(2) La şedinţele publice ale comisiei pot fi prezenţi reprezentanţi ai mijloacelor de informare în masă acreditaţi la Parlament. Informaţiile oficiale despre lucrările comisiei se dau publicităţii şi se plasează pe web site-ul Parlamentului.
(3) Comisia poate hotărî, la propunerea unuia din membrii săi, ca şedinţa ei să se desfăşoare în mod închis în cazul în care dezbaterea publică a chestiunilor poate să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională.
[Art.24 modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 25. Participarea la şedinţele comisiilor permanente
(1) Membrii Guvernului şi conducătorii altor autorităţi ale administraţiei publice au acces la lucrările comisiilor. Aceştia vor fi informaţi despre data şi ora la care are loc şedinţa.
(2) În cazul în care comisia decide să invite la şedinţa sa membri ai Guvernului şi/sau conducători ai altor autorităţi ale administraţiei publice, aceştia sînt obligaţi să fie prezenţi la şedinţă.
(3) Membrii Guvernului şi conducătorii altor autorităţi ale administraţiei publice care participă la lucrările comisiei pot lua cuvînt şi răspunde la întrebări.
[Art.25 în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 26. Participarea altor persoane la şedinţele comisiilor permanente
(1) Comisia poate invita la şedinţele sale persoane interesate şi specialişti din partea unor autorităţi ale administraţiei publice, organizaţii specializate, reprezentanţi ai părţilor interesate, precum şi specialişti din Direcţia juridică a Secretariatului Parlamentului şi din secretariatele comisiilor permanente.
(2) Persoanele prevăzute la alin.(1) pot lua cuvînt la şedinţa comisiei şi pot răspunde la întrebări.
[Art.26 completat prin Legea nr.72 din 04.05.2010, în vigoare 11.06.2010]
[Art.26 modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 27. Atribuţiile comisiilor permanente
(1) Comisiile permanente examinează proiecte de acte legislative şi propuneri legislative în vederea elaborării rapoartelor sau avizelor, efectuează anchete parlamentare, dezbat şi hotărăsc asupra altor probleme, inclusiv din însărcinarea Preşedintelui Parlamentului sau a vicepreşedinţilor.
(2) În probleme ce ţin de domeniul lor de activitate, comisiile permanente pot fi consultate de organele administraţiei publice, de alte organe sau întreprinderi, instituţii şi organizaţii, de alte părţi interesate. La finele şedinţei de consultare, comisiile permanente emit avize consultative cu titlu de recomandare.
(3) Comisiile permanente emit, de asemenea, avize consultative în vederea asigurării aplicării uniforme a legislaţiei.
(4) Comisiile permanente pot forma grupuri de lucru din experţi şi specialişti în materie, reprezentanţi ai părţilor interesate cu care se consultă în activitatea lor.
(41) Pentru a facilita procesul de consultare publică a proiectelor de acte legislative şi a propunerilor legislative, comisiile permanente întocmesc o listă a asociaţiilor constituite în corespundere cu legea, a altor părţi interesate de domeniul lor de activitate, care va fi modificată şi completată periodic, inclusiv la iniţiativa părţilor interesate.
(5) Comisiile permanente sînt în drept de a constitui subcomisii, desemnîndu-le atribuţiile, componenţa şi conducerea. Preşedintele comisiei permanente informează Parlamentul despre formarea subcomisiei.
(6) În componenţa subcomisiei au dreptul să fie incluşi reprezentanţi ai fracţiunilor parlamentare din cadrul comisiei respective.
(7) În cazul constituirii unei subcomisii pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii autorităţii publice responsabile faţă de Parlament, aceasta va informa periodic Parlamentul, în limitele competenţei sale, prin intermediul comisiei de profil, asupra activităţii acestei autorităţi.
[Art.27 modificat prin Legea nr.4 din 15.02.2013, în vigoare 08.03.2013]
[Art.27 modificat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011]
[Art.27 completat prin Legea nr.72 din 04.05.2010, în vigoare 11.06.2010]
[Art.27 modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006,în vigoare 23.03.2007]
[Art.27 completat prin Legea nr.572-XV din 25.10.2001]
 
Articolul 28. Subcomisia pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii şi Securitate
(1) În cadrul Comisiei pentru securitatea naţională, apărare şi ordinea publică activează o subcomisie pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii şi Securitate (S.I.S.).
(2) În calitate de preşedinte al subcomisiei se alege un reprezentant al opoziţiei parlamentare.
(3) Subcomisia supraveghează respectarea de către S.I.S. a legalităţii, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi a ordinii democratice din stat, asigură neadmiterea angajării politice a S.I.S.
(4) Subcomisia verifică respectarea de către S.I.S. a prevederilor Constituţiei şi a legilor care reglementează activitatea S.I.S., examinează cazurile de violare a Constituţiei, a legilor, a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor.
(5) Membrii subcomisiei au acces la informaţii secrete, semnînd, în fiecare caz aparte, un angajament de a păstra confidenţialitatea informaţiilor ce constituie secret de stat, purtînd răspundere în conformitate cu legislaţia.
(6) Membrii subcomisiei pot solicita, cu acordul preşedintelui acesteia, informaţii secrete şi informaţii privind activitatea curentă a S.I.S., cu excepţia informaţiilor privind activitatea operativă a serviciului sau identitatea persoanelor care activează sub acoperire, făcînd parte din personalul scriptic sau avînd misiuni specifice care necesită nedivulgarea identităţii.
[Art.28(271) introdus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 29. Prezentarea rapoartelor şi avizelor aprobate de comisiile permanente
(1) La deschiderea dezbaterilor proiectului de act legislativ sau a propunerii legislative respective preşedintele comisiei numeşte unu sau mai mulţi raportori dintre membrii comisiei. Aceste persoane redactează raportul sau avizul, care va fi supus aprobării comisiei.
(2) Rapoartele şi avizele cuprind opinia majorităţii membrilor comisiei, părerea separată a celorlalţi membri ai comisiei, precum şi rezultatele consultării publice.
(3) În şedinţa Parlamentului preşedintele comisiei sau un alt membru numit de comisie prezintă numai rapoartele şi avizele aprobate de comisie.
[Art.29 modificat prin Legea nr.72 din 04.05.2010, în vigoare 11.06.2010][Art.29(28) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]

 

Articolul 30. Şedinţele comune ale comisiilor permanente

(1) Şedinţele comune a două sau mai multor comisii permanente, precum şi ale comisiilor permanente cu alte comisii parlamentare se desfăşoară în condiţiile art.21-29.
(2) Şedinţele comune sînt prezidate de unul dintre preşedinţii de comisie, la decizia acestora.
[Art.30(29) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 31. Efectuarea anchetelor de către comisiile permanente
(1) Orice comisie permanentă poate porni o anchetă, în cadrul competenţei sale, privitoare la activitatea desfăşurată de organele administraţiei publice.
(2) Pentru a obţine încuviinţarea, comisia va prezenta o cerere scrisă, aprobată cu votul majorităţii membrilor săi, în care vor fi enunţate problemele ce formează obiectul anchetei, scopul ei, mijloacele necesare şi termenul în care raportul comisiei urmează a fi prezentat Parlamentului.
(3) Preşedintele Parlamentului va supune cererea aprobării Biroului permanent şi va comunica comisiei aprobarea sau respingerea acesteia.
(4) În vederea desfăşurării anchetei comisia permanentă va putea invita pentru a da relaţii orice persoană care are o calitate oficială.
(5) Persoanele invitate pentru audiere vor fi înştiinţate despre aceasta cu cel puţin 3 zile înainte. Cheltuielile de deplasare şi, eventual, de cazare se vor suporta din bugetul Parlamentului.
(6) Prezenţa la audiere este obligatorie.
(7) În cadrul audierilor, persoanele invitate pot refuza să dea relaţii în cazul în care întrebările ce le sînt adresate privesc, în condiţiile prevăzute de lege, secrete de stat. Refuzul celui invitat poate fi adus la cunoştinţa Parlamentului, care va decide în şedinţă secretă.
(8) Nu pot fi puse întrebări ce vizează viaţa personală a celui audiat sau a familiei lui.
(9) Dacă dezbaterile asupra raportului comisiei relevă abateri grave în activitatea unor persoane oficiale de stat alese sau numite de Parlament, Parlamentul poate cere destituirea acestora.
[Art.31(30) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Secţiunea a doua
Comisii speciale
 
Articolul 32. Constituirea comisiilor speciale
Parlamentul poate constitui, de asemenea, comisii speciale.
[Art.32(31) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 33. Scopurile şi componenţa comisiilor speciale
(1) Comisiile speciale se constituie de Parlament pentru examinarea proiectelor de acte legislative, pentru elaborarea unor proiecte de acte legislative complexe sau pentru alte scopuri, indicate în hotărîrea de înfiinţare a comisiei respective. Proiectele de acte legislative elaborate de comisia specială se examinează de comisiile permanente în conformitate cu cerinţele stabilite de prezentul Regulament.
(2) Prin aceeaşi hotărîre se va desemna, la propunerea Biroului permanent, componenţa nominală a comisiei, precum şi termenul în care va fi depus raportul comisiei.
(3) La constituirea şi activitatea comisiei speciale se vor aplica în mod corespunzător prevederile art.16-29.
[Art.33(31) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Secţiunea a treia
Comisii de anchetă
 
Articolul 34. Constituirea comisiilor de anchetă
Parlamentul poate constitui, de asemenea, comisii de anchetă.[Art.34(321) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
[Art.34(321) introdus prin Legea nr.179-XVI din 22.07.05, în vigoare 12.08.05]

 

 
Articolul 35. Modul de constituire a comisiilor de anchetă
La cererea unei fracţiuni parlamentare sau a unui grup de deputaţi, ce constituie cel puţin 5% din numărul deputaţilor aleşi, Parlamentul va putea hotărî înfiinţarea unei comisii de anchetă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, în condiţiile art.16-29, art.31 alin.(4) – (9) şi art.33 alin.(2).
[Art.35(33) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 36. Atribuţiile comisiilor de anchetă
(1) Comisia de anchetă citează ca martor orice persoană care dispune de informaţii despre vreo faptă sau împrejurare de natură să servească la cercetarea cauzei.
(2) La cererea comisiei de anchetă, orice persoană care cunoaşte vreo probă sau deţine vreun mijloc de probă este obligată să le prezinte comisiei. Instituţiile şi organizaţiile sînt obligate, în condiţiile legii, să răspundă la solicitările comisiei de anchetă.
(3) Cînd pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări, în vederea elucidării adevărului, este necesar a antrena experţi, comisia de anchetă dispune efectuarea de expertize.
(4) Comisia de anchetă nu poate susţine urmărirea penală efectuată în condiţiile legii de organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti.
[Art.36(34) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
[Art.36(34) modificat prin Legea nr.206-XV din 29.05.03, în vigoare 18.07.03]
 
Titlul II
DESFĂŞURAREA LUCRĂRILOR PARLAMENTULUI
 
Capitolul I
SESIUNILE ŞI ŞEDINŢELE PARLAMENTULUI. ORDINEA DE ZI
 
Articolul 37. Sesiunile Parlamentului
(1) Parlamentul se întruneşte în două sesiuni ordinare pe an. Sesiunea de primăvară începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfîrşitul lunii iulie. Sesiunea de toamnă începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfîrşitul lunii decembrie.
(2) În cazul în care Parlamentul nu se află în sesiune ordinară, acesta se poate întruni în sesiune extraordinară sau specială la cererea Preşedintelui Republicii Moldova, a Preşedintelui Parlamentului sau a 1/3 din numărul deputaţilor.
(3) Cererea de convocare a sesiunii extraordinare sau speciale se face în scris în adresa Biroului permanent şi va cuprinde motivul, ordinea de zi propusă şi durata de desfăşurare a sesiunii.
(4) Convocarea Parlamentului în sesiune extraordinară sau specială se va face în 3 zile de la data înregistrării cererii, dacă legea nu prevede altfel.
[Art.37(35) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 38. Şedinţele Parlamentului
(1) Parlamentul îşi desfăşoară activitatea sub formă de şedinţe în plen şi de şedinţe ale comisiilor permanente.
(2) Şedinţele Parlamentului sînt deliberative cu participarea majorităţii deputaţilor aleşi.
[Art.38(36) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 39. Întocmirea ordinii de zi
(1) Şedinţele Parlamentului se desfăşoară în conformitate cu ordinea de zi, care se întocmeşte în condiţiile art.13 alin.(1) lit.f).
(2) Proiectul ordinii de zi se aprobă pentru o perioadă de 2 săptămîni.
(3) Biroul permanent întocmeşte proiectul ordinii de zi în prima jumătate a săptămînii premergătoare perioadei pentru care se aprobă.
(4) Chestiunile care se propun pentru a fi înscrise în proiectul ordinii de zi se transmit Biroului permanent cu cel puţin 2 zile înainte de şedinţa în cadrul căreia Biroul permanent întocmeşte proiectul ordinii de zi, cu excepţia cazurilor cînd legislaţia prevede un alt termen.
[Art.39 modificat prin Legea nr.234 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012]
[Art.39(37) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 40. Participarea la dezbaterea ordinii de zi
La şedinţele Biroului permanent în care se dezbate ordinea de zi poate participa reprezentantul Guvernului.
[Art.40(38) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
[Art.40(38) modificat prin Legea nr.1157-XV din 21.06.2002]
 
Articolul 41. Cuprinsul ordinii de zi
(1) Proiectul ordinii de zi cuprinde proiecte de acte legislative, proiecte de acte exclusiv politice ale Parlamentului, rapoarte şi alte chestiuni propuse de Biroul permanent.
(2) Proiectele de acte legislative se înscriu în proiectul ordinii de zi în cel mult 10 zile de la primirea raportului comisiei permanente sesizate în fond.
[Art.41 modificat prin Legea nr.234 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012]
[Art.41(39) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 42. Prioritatea propunerilor Preşedintelui Republicii Moldova la întocmirea ordinii de zi
La cererea Preşedintelui Republicii Moldova, Biroul permanent, la întocmirea ordinii de zi, dă prioritate mesajelor Preşedintelui Republicii Moldova adresate Parlamentului.
[Art.42(40) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 43. Prioritatea propunerilor Primului-ministru la întocmirea ordinii de zi
La cererea Primului-ministru, Biroul permanent înscrie cu prioritate pe ordinea de zi chestiunile privind acordarea votului de încredere întregii liste a Guvernului şi programului lui de activitate pe durata mandatului, precum şi proiectele de legi considerate de Guvern ca fiind prioritare.
[Art.43(41) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 44. Procedura de urgenţă
(1) Procedura de urgenţă pentru examinarea proiectelor de acte legislative solicitată de Guvern se supune aprobării Biroului permanent.
(2) În cazul aprobării procedurii de urgenţă, Biroul permanent stabileşte termenul de depunere a raportului asupra proiectului actului legislativ, care nu poate depăşi 10 zile lucrătoare.
(3) Biroul permanent, după primirea raportului comisiei sesizate în fond, înscrie cu prioritate proiectul de act legislativ în proiectul ordinii de zi pentru următoarea şedinţă plenară.
(4) Proiectele de acte legislative solicitate de a fi examinate în procedură de urgenţă se prezintă plenului Parlamentului de Primul-ministru, iar în absenţa lui – de prim-viceprim-ministru sau de viceprim-ministru.
[Art.44(411) introdus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 45. Aprobarea ordinii de zi
(1) Ordinea de zi este supusă spre aprobare Parlamentului în ultima zi din săptămîna de lucru ce precede perioada pentru care a fost întocmită şi se aprobă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
(2) Ordinea de zi a şedinţelor Parlamentului aprobată de Parlament se plasează pe web site-ul acestuia şi se înmînează deputaţilor la începutul săptămînii de lucru.
[Art.45(42) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006,în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 46. Modificarea şi completarea ordinii de zi
(1) Modificarea şi completarea ordinii de zi poate avea loc numai la prima şedinţă plenară a săptămînii de lucru, la cererea Biroului permanent, a unei fracţiuni parlamentare, a unei comisii permanente, a unui grup din 5 deputaţi sau a autorului actului menţionat în ordinea de zi.
(2) Cererile motivate privind modificarea şi completarea ordinii de zi se fac printr-o singură luare de cuvînt, limitată în timp. În cazul în care există o altă părere, se va da cuvînt numai cîte unui reprezentant din partea fiecărei fracţiuni parlamentare, după care propunerile vor fi supuse votării.
(3) În mod excepţional, Preşedintele Parlamentului poate propune, în orice şedinţă a Parlamentului, modificarea şi completarea ordinii de zi din proprie iniţiativă, la cererea Biroului permanent, a unei fracţiuni parlamentare sau a comisiei parlamentare. Această propunere se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
[Art.46(43) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Capitolul 2
PROCEDURA LEGISLATIVĂ
 
Articolul 47. Condiţiile exercitării dreptului de iniţiativă legislativă şi subiecţii acestui drept
(1) În temeiul art.73 din Constituţie, dreptul de iniţiativă legislativă aparţine deputaţilor, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, care sînt consideraţi autori ai proiectelor de acte legislative sau ai propunerilor legislative.
(2) În exerciţiul dreptului de iniţiativă legislativă, deputaţii şi Preşedintele Republicii Moldova prezintă Parlamentului proiecte de acte legislative şi propuneri legislative, iar Guvernul şi Adunarea Populară a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia – proiecte de legi şi de hotărîri. Proiectele de legi înaintate de Preşedintele Republicii Moldova sau de Guvern se prezintă în plenul Parlamentului de unul dintre membrii Guvernului ori de reprezentantul împuternicit al Preşedintelui Republicii Moldova sau al Guvernului, iar cele înaintate de Adunarea Populară a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia – de Preşedintele Adunării Populare.
(3) Deputatul exercită dreptul la iniţiativă legislativă personal sau în comun cu alţi deputaţi.
(4) În prezentul Regulament, prin act legislativ se înţeleg legile constituţionale, legile organice şi ordinare, hotărîrile şi moţiunile Parlamentului.
(5) Propunerea legislativă reprezintă intenţia de a se iniţia elaborarea unui sau mai multor acte legislative, care vizează o anumită problemă sau un grup de probleme şi care au menirea de a reglementa anumite domenii ale raporturilor sociale. Asupra acceptării propunerii legislative, Parlamentul adoptă o hotărîre, prin care stabileşte termenul de elaborare a proiectului de act legislativ, formează un grup pentru elaborarea proiectului propus sau dispune altor organe elaborarea proiectului în cauză, stabileşte modul de asigurare a activităţii acestui grup.
(6) Proiectul de act legislativ şi propunerea legislativă se depun spre dezbatere împreună cu o expunere a obiectivului, scopului, concepţiei viitorului act, a locului acestuia în legislaţia în vigoare, precum şi a efectelor sale social-economice şi de altă natură, potrivit cerinţelor Legii privind actele legislative nr.780-XV din 27 decembrie 2001. Se indică totodată persoanele care au luat parte la elaborarea proiectului şi se anexează rezultatele expertizelor şi cercetărilor efectuate în cadrul elaborării, precum şi rezultatele consultării publice a proiectului. În cazul în care realizarea noilor reglementări necesită cheltuieli financiare, materiale şi de altă natură, se anexează fundamentarea economico-financiară.
(7) Dacă pentru executarea actului legislativ care se adoptă este necesară elaborarea altor acte legislative sau normative, se anexează lista acestora şi/sau, după caz, şi proiectele lor.
(8) Proiectul actului legislativ se prezintă în limba moldovenească împreună cu traducerea lui în limba rusă.
(9) La proiectele de acte legislative, la propunerile legislative şi la documentele menţionate la alin.(6) şi (7) se anexează copiile lor în variantă electronică.
(10) Proiectele de acte legislative şi propunerile legislative înaintate de deputaţi se prezintă în limba moldovenească sau în limba rusă. Secretariatul Parlamentului asigură traducerea lor în limba respectivă.
(11) În cazul în care se va constata că iniţiativele legislative nu sînt perfectate conform cerinţelor tehnice stabilite de prezentul Regulament şi de alte acte legislative, Biroul permanent poate propune autorilor acestora să le aducă în concordanţă cu prevederile legale respective.
(12) Dacă, după înregistrare în Parlament, proiectul de act legislativ nu a fost examinat şi adoptat în decursul legislaturii în care a fost înregistrat, iniţiativa legislativă devine nulă.
Notă: Se declară neconstituţională sintagma “şi adoptat” cuprinsă la art.47 alin.(12), conform Hot.Curţii Constituţionale nr.15 din 04.12.2012, în vigoare 04.12.2012
[Art.47 completat prin Legea nr.115 din 18.05.2012, în vigoare 29.06.2012]
[Art.47 completat prin Legea nr.72 din 04.05.2010, în vigoare 11.06.2010]
[Art.47(44) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
[Art.47(44) modificat prin Legea nr.405-XV din 02.12.04, în vigoare 17.12.04]
 
Articolul 48. Înregistrarea proiectelor de acte legislative şi a propunerilor legislative
(1) Proiectele de acte legislative şi propunerile legislative se înregistrează la Direcţia documentare parlamentară a Secretariatului Parlamentului în ordinea prezentării. Prin dispoziţie a Preşedintelui Parlamentului, proiectele de acte legislative care corespund cerinţelor art.47 se introduc în procedura legislativă şi se distribuie spre avizare comisiilor permanente, Direcţiei juridice a Secretariatului Parlamentului şi, după caz, Guvernului, instituţiilor interesate.
(2) În cel mult 5 zile lucrătoare de la data includerii în procedura legislativă, proiectele de acte legislative, propunerile legislative, precum şi documentele menţionate la art.47 alin.(6) se plasează pe web site-ul Parlamentului.
[Art.48(45) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 49. Desemnarea comisiei permanente sesizate în fond
(1) Preşedintele Parlamentului înaintează proiectul actului legislativ sau propunerea legislativă spre examinare comisiei permanente sesizate în fond, de competenţa căreia ţin acestea.
(2) În caz de necesitate, Preşedintele Parlamentului solicită altor comisii permanente prezentarea unor corapoarte.
[Art.49(46) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 491. Organizarea de către comisia permanentă sesizată în fond a procedurilor de consultare publică
(1) Comisia permanentă sesizată în fond asigură consultarea publică a proiectelor de acte legislative şi a propunerilor legislative cu părţile interesate prin organizarea de dezbateri şi audieri publice, prin intermediul altor proceduri de consultare stabilite de legislaţia cu privire la transparenţa în procesul decizional.
(2) Comisia permanentă sesizată în fond stabileşte procedura de consultare a proiectelor de acte legislative şi a propunerilor legislative ţinînd cont de caracterul proiectului, de preocuparea părţilor interesate pentru subiectul abordat, de alte aspecte relevante.
(3) În cazul organizării unor întruniri publice în scopul consultării, comisia permanentă sesizată în fond stabileşte regulile de organizare şi de desfăşurare a acestora.
(4) Comisia permanentă sesizată în fond dispune plasarea, conform legii, pe web-site-ul Parlamentului a sintezei recomandărilor recepţionate în cadrul consultării publice, în scopul asigurării transparenţei în procesul decizional.
[Art.491 introdus prin Legea nr.72 din 04.05.2010, în vigoare 11.06.2010]
[Art.47 exclus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 50. Soluţionarea conflictelor de competenţă între comisii
(1) Dacă comisia permanentă consideră că proiectul de act legislativ sau propunerea legislativă remisă ei spre dezbatere este de competenţa altei comisii, ea poate cere Preşedintelui Parlamentului trimiterea lor acestei comisii.
(2) În caz de refuz din partea Preşedintelui Parlamentului, Parlamentul adoptă decizia cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
(3) La fel se va proceda şi în caz de controverse între comisii.
[Art.50(48) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 51. Întocmirea raportului sau avizului comun al comisiilor
(1) La cererea comisiilor sesizate pentru avize comisia permanentă sesizată în fond va putea încuviinţa ca la lucrările ei să participe, cu vot consultativ, raportorul sau raportorii acestor comisii.
(2) Dacă pe marginea proiectelor de legi şi hotărîri au avut loc şedinţe comune ale comisiilor, cele din urmă pot conveni ca raportul sau avizul să fie comun.
[Art.51(49) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 52. Termenul pentru dezbaterea proiectelor de acte legislative şi propunerilor legislative de către comisia permanentă sesizată în fond
Comisia permanentă sesizată în fond va dezbate proiectul actului legislativ şi propunerea legislativă, asigurînd consultarea publică a acestora, în decurs de cel mult 60 de zile lucrătoare, dacă Biroul permanent nu va stabili un alt termen.
[Art.52 completat prin Legea nr.72 din 04.05.2010, în vigoare 11.06.2010]
[Art.52(50) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 53. Termenul de avizare a proiectelor de acte legislative şi a propunerilor legislative de către alte comisii competente
(1) Comisiile permanente care au primit spre avizare proiecte de acte legislative şi propuneri legislative le supun dezbaterilor şi vor prezenta comisiei sesizate în fond avize asupra lor în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare.
(2) În caz de nerespectare a acestui termen, comisia permanentă sesizată în fond va redacta raportul său fără avizul sau avizele celorlalte comisii.
[Art.53(51) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 54. Avizarea proiectelor de acte legislative şi a propunerilor legislative de către Direcţia juridică a Secretariatului Parlamentului
Proiectul de act legislativ şi propunerea legislativă se transmit spre avizare complexă Direcţiei juridice a Secretariatului Parlamentului, care, în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare, va prezenta comisiei permanente sesizate în fond şi Direcţiei documentare parlamentară a Secretariatului Parlamentului avizul referitor la concordanţa proiectului sau propunerii legislative:
a) cu prevederile Constituţiei;
b) cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
c) cu cerinţele de procedură şi de tehnică legislativă prevăzute de prezentul regulament, de Legea privind actele legislative şi de alte acte legislative.
[Art.54(52) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 55. Retragerea proiectelor de acte legislative şi a propunerilor legislative
(1) Autorul proiectului de act legislativ sau al propunerii legislative poate să-şi retragă proiectul sau propunerea în orice moment pînă la adoptarea definitivă a acestora în plenul Parlamentului.
(2) În cazul în care proiectul de act legislativ sau propunerea legislativă are mai mulţi autori, acestea pot fi retrase cu acordul tuturor autorilor.
(3) În situaţia în care unul din autorii proiectului de act legislativ sau ai propunerii legislative îşi pierde calitatea de subiect al dreptului de iniţiativă legislativă, proiectul sau propunerea pot fi retrase de autorii care dispun de această calitate.
(4) Dacă autorul sau toţi autorii proiectului de act legislativ sau ai propunerii legislative şi-au pierdut calitatea de subiect al dreptului de iniţiativă legislativă, proiectul sau propunerea se examinează conform procedurii generale şi se prezintă în plenul Parlamentului de către comisia sesizată în fond.
[Art.55(53) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]

[Art.55(53) modificat prin Legea nr.668-XIV din 11.11.99]

 
Articolul 56. Cuprinsul raportului comisiei permanente sesizate în fond
(1) După dezbaterea proiectului de lege sau propunerii legislative, comisia permanentă sesizată în fond redactează un raport care în mod obligatoriu va cuprinde:
a) actualitatea reglementării legislative a problemei abordate în proiectul de lege sau în propunerea legislativă;
b) plenitudinea reglementării prin proiect sau propunere a sferei respective de raporturi sociale;
c) oportunitatea dezbaterii proiectului de lege (pornind de la posibilităţile economico-financiare ale republicii, situaţia social-politică, consecutivitatea reglementării legislative a proceselor etc.);
d) posibilitatea dezbaterii proiectului de lege în cadrul şedinţelor Parlamentului etc.
(2) În raportul comisiei se arată: proiectul de lege (în cazul dezbaterii unei legi ordinare) se adoptă; proiectul de lege se aprobă în prima lectură şi se va pregăti pentru a fi dezbătut în a doua lectură; proiectul de lege se remite pentru definitivare comisiei permanente sesizate în fond sau altei comisii competente; proiectul de lege se respinge.
(3) Dacă există mai multe proiecte de acte legislative în aceeaşi problemă, bazate pe aceeaşi concepţie, comisia examinează fiecare proiect în parte şi le propune Parlamentului pentru a fi înglobate în cel mai cuprinzător şi rezonabil proiect pentru lectura a doua.
(4) În situaţia în care dezbaterii Parlamentului sînt supuse mai multe proiecte de acte legislative ce vizează aceeaşi problemă, care însă au la bază diferite concepţii, Parlamentul, la propunerea comisiei sesizate în fond, va hotărî, prin votul majorităţii deputaţilor prezenţi, care proiect va fi dezbătut ca proiect de bază. Celelalte proiecte vor fi considerate de alternativă.
(5) Dacă sînt înregistrate mai multe proiecte de acte legislative ce vizează modificarea şi/sau completarea mai multor articole din acelaşi act legislativ, la propunerea comisiei sesizate în fond, acestea pot fi comasate, pentru examinare în lectura a doua, într-un singur proiect.
[Art.56(54) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 57. Înscrierea proiectelor de acte legislative pe ordinea de zi şi transmiterea către deputaţi şi autori a raportului comisiei sesizate în fond şi a avizelor
(1) Raportul comisiei permanente sesizate în fond însoţit de avizele celorlalte comisii care au dezbătut proiectul de act legislativ sau propunerea legislativă, rezultatele consultării publice, precum şi avizul Direcţiei juridice a Secretariatului Parlamentului se transmit de către Direcţia documentare parlamentară a Secretariatului Parlamentului deputaţilor şi autorilor proiectului de act legislativ sau propunerii legislative.
(2) La şedinţa Biroului permanent, în care se examinează chestiunea privind înscrierea pe ordinea de zi a proiectului de act legislativ, comisia permanentă sesizată în fond prezintă:
a) scopurile, sarcinile şi concepţia proiectului, prognoza efectelor social-economice şi de altă natură ale acestuia, precum şi categoria legii;
b) lista autorilor care au participat la elaborarea proiectului;
c) lista persoanelor sau organizaţiilor care au efectuat expertiza proiectului;
d) fundamentarea economico-financiară a proiectului;
e) avizul comisiei (comisiilor) permanente pe marginea proiectului;
e1) rezultatele consultării publice a proiectului;
f) avizul Direcţiei juridice a Secretariatului Parlamentului;
g) lista şi/sau, după caz, proiectele de acte legislative sau normative necesare executării actului legislativ care se adoptă.
[Art.57 completat prin Legea nr.72 din 04.05.2010, în vigoare 11.06.2010]
[Art.57(55) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 58. Avizarea de către Guvern a proiectelor de acte legislative şi a propunerilor legislative
Proiectele de acte legislative şi propunerile legislative înaintate de Preşedintele Republicii Moldova, de deputaţi sau de Adunarea Populară a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se remit Guvernului spre avizare. Neprezentarea avizului în termen de cel mult 30 de zile sau într-un termen mai restrîns, stabilit de Preşedintele Parlamentului, nu împiedică examinarea proiectului de către Parlament, daca legea nu prevede altfel.
[Art.58(56) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
[Art.58(56) modificat prin Legea nr.405-XV din 02.12.04, în vigoare 17.12.04]
[Art.58(56) modificat prin Legea nr.193-XV din 24.05.2001]
 
Articolul 59. Înaintarea amendamentelor la proiectele de acte legislative
(1) Deputaţii, comisiile permanente şi fracţiunile parlamentare au dreptul să prezinte în scris propuneri conceptuale şi amendamente motivate la proiectul de act legislativ, care se transmit comisiei permanente sesizate în fond în termen de cel mult 30 de zile după primirea proiectului. Data înaintării amendamentului va fi data înregistrării acestuia la comisia sesizată în fond, care ţine o evidenţă specială a amendamentelor primite.
(2) Amendamentele se prezintă sub formă de modificare a cuprinsului punctelor, alineatelor, articolelor, sub formă de completare a proiectului cu articole noi sau de propuneri de excludere a unor cuvinte, puncte, alineate sau articole din proiect.
(3) Amendamentele trebuie să fie motivate.
(4) Amendamentele la proiectul de act legislativ se vor examina de comisia permanentă sesizată în fond şi, numai dacă aceasta consideră necesar, şi de o altă comisie.
[Art.59 modificat prin Legea nr.234 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012]
[Art.59(57) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
[Art.59(57) modificat prin Legea nr.193-XV din 24.05.2001]
[Art.58 exclus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 60. Dezbaterea proiectelor de legi pe lecturi
(1) Proiectele de legi, înscrise pe ordinea de zi a şedinţei Parlamentului, se dezbat, de regulă, în două lecturi.
(2) Proiectele de legi ordinare, la decizia Parlamentului, pot fi adoptate într-o singură lectură.
(3) Proiectele de legi organice se adoptă numai după dezbaterea lor în a două lectură.
(4) Proiectele de legi constituţionale, proiectele de legi organice în problemele bugetului, finanţelor, economiei care necesită considerabile cheltuieli financiare, proiectele de legi complexe, precum şi proiectele de legi în alte probleme importante, la decizia Parlamentului, pot fi supuse dezbaterii şi în a treia lectură.
[Art.60(59) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 61. Dezbaterea proiectelor de legi în primă lectură
(1) Dezbaterea proiectului de lege în prima lectură constă în:
a) prezentarea de către autor a proiectului în conformitate cu art.47;
b) audierea raportului comisiei permanente sesizate în fond;
c) luările de cuvînt ale deputaţilor cu respectarea obligatorie a ordinii acordării de cuvînt reprezentanţilor tuturor fracţiunilor parlamentare.
(2) Raportul comisiei permanente sesizate în fond este prezentat de către preşedintele acesteia sau de un membru al ei desemnat de comisie.
(3) În cadrul dezbaterilor, un deputat are dreptul să adreseze raportorilor cel mult 2 întrebări. Formularea unei întrebări nu poate depăşi 2 minute. Fiecare răspuns nu poate depăşi 2 minute. Pe marginea proiectelor prezentate, comentarii nu se admit.
(4) Luările de cuvînt stabilite prin alineatele (1) şi (2) nu vor depăşi 7 minute.
[Art.61(60) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 62. Dreptul autorului iniţiativei legislative la cuvînt
Autorul iniţiativei legislative are dreptul să ia cuvîntul înainte de închiderea dezbaterii, totodată discursul lui nu va depăşi 5 minute. Dacă sînt mai mulţi autori, poate lua cuvîntul doar unul dintre ei, cu acordul celorlalţi.
[Art.62(61) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 63. Deciziile adoptate în urma dezbaterii proiectelor de legi în primă lectură
(1) În urma dezbaterii proiectului de lege în primă lectură, Parlamentul poate adopta una din următoarele decizii:
a) adoptarea legii (în cazul dezbaterii unei legi ordinare);
b) remiterea proiectului de lege, la propunerea preşedintelui şedinţei, spre definitivare comisiei permanente sesizate în fond sau unei alte comisii competente;
c) aprobarea proiectului de lege în prima lectură şi pregătirea lui pentru a fi dezbătut în a doua lectură;
d) respingerea proiectului de lege.
(2) Deciziile Parlamentului asupra dezbaterilor proiectelor de legi în primă lectură se consemnează în stenograma şedinţei, dacă Parlamentul nu decide altfel.
[Art.63(62) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 64. Stabilirea proiectelor de bază şi de alternativă
(1) În cazul în care comisia sesizată în fond propune Parlamentului spre dezbatere proiecte de acte legislative aflate în una din situaţiile prevăzute la art.56 alin.(3) şi (5), Parlamentul va hotărî asupra acestor proiecte cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
(2) În situaţia prevăzută la art.56 alin.(4), Parlamentul, la propunerea comisiei sesizate în fond, va hotărî, cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, care proiect va fi dezbătut ca proiect de bază. Celelalte proiecte vor fi considerate de alternativă.
[Art.64(63) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 65. Pregătirea proiectului de lege pentru lectura a doua
(1) După dezbaterea proiectului de lege în primă lectură, acesta se transmite comisiei sesizate în fond sau unei alte comisii competente pentru examinarea amendamentelor deputaţilor, a obiecţiilor şi propunerilor fracţiunilor parlamentare, comisiilor permanente, a avizelor Guvernului, Direcţiei juridice a Secretariatului Parlamentului, precum şi a propunerilor reprezentanţilor societăţii civile, şi pentru prezentarea raportului respectiv.
(2) În cadrul pregătirii proiectului de lege pentru dezbatere în a doua lectură, deputaţii, comisiile permanente şi fracţiunile parlamentare pot prezenta amendamente comisiei sesizate în fond în termen de 10 zile de la data aprobării proiectului în primă lectură. Prevederile art.59 se vor aplica în mod corespunzător.
(3) Autorii amendamentelor pot participa la şedinţa comisiei pentru definitivarea proiectului de lege. Comisia îl va înştiinţa în prealabil pe autor despre ţinerea şedinţei.
(4) Dezbaterea proiectului de lege în lectura a doua va avea loc în cel mult 45 de zile de la data aprobării în primă lectură.
[Art.65(631) introdus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 66. Dezbaterea proiectului de lege în a doua lectură
Dezbaterea proiectului de lege în a doua lectură constă în:
a) audierea raportului comisiei sesizate în fond;
b) dezbaterea proiectului pe articole;
c) votarea proiectului pe articole şi, după caz, în ansamblu, dacă Parlamentul nu va hotărî altfel.
[Art.66(64) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 67. Expunerea pe marginea fiecărui articol şi prezentarea amendamentelor
(1) La discutarea fiecărui articol deputaţii pot expune punctul de vedere al fracţiunii parlamentare din care fac parte sau punctul personal de vedere în cel mult 2 minute.
(2) De asemenea, va putea lua cuvîntul şi reprezentantul Guvernului.
(3) În cadrul luărilor de cuvînt pot fi făcute amendamente orale referitoare la tehnica legislativă şi la limbă.
[Art.67(65) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 68. Dezbaterea pe articole
(1) Dezbaterea articolelor începe cu amendamentele. Amendamentul poate fi rostit doar o singură dată şi trebuie să se refere la conţinutul unui articol separat.
(2) În cadrul dezbaterilor pe articole, autorii amendamentelor pot să argumenteze propunerile, făcute de ei şi respinse de comisie, în cel mult 2 minute.
(3) Referitor la amendamentele prezentate în condiţiile art.67 alin.(3), raportorul comisiei permanente sesizate în fond poate da răspunsuri oral, totodată timpul pentru fiecare răspuns nu va depăşi 2 minute.
[Art.68(66) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
[Art.67 exclus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 69. Dezbaterea şi votarea amendamentelor
(1) Dezbaterea amendamentelor începe cu cele prin care se propune excluderea unora dintre textele cuprinse în articolul supus dezbaterii şi continuă cu cele privind modificarea sau completarea acestuia.
(2) Parlamentul se va pronunţa prin vot asupra fiecărui amendament, cu excepţia cazurilor în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte.
(3) Autorul amendamentului îl poate retrage în orice moment pînă la votarea lui.
[Art.69(68) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
[Art.69 exclus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 70. Dezbaterea proiectului de lege în a treia lectură
(1) Dezbaterea proiectului de lege în a treia lectură se va efectua la decizia Parlamentului în cazurile arătate la art.70 alin.(4), precum şi în cazurile cînd în cursul dezbaterilor proiectului în a doua lectură au fost propuse amendamente esenţiale ce conduc la majorarea considerabilă a cheltuielilor financiare în procesul de realizare a legii.
(2) A treia lectură constă în:
a) transmiterea amendamentelor prevăzute la alin.(1) comisiei permanente sesizate în fond sau altei comisii competente şi Guvernului spre examinare şi prezentarea raportului şi avizului, în termen de 3 săptămîni;
b) efectuarea, la decizia Parlamentului, a expertizei economico-financiare imparţiale asupra amendamentelor în cauză;
c) discutarea raportului comisiei permanente sesizate în fond, a avizului Guvernului şi a rezultatelor expertizei.
(3) În cadrul celei de-a treia lecturi, în dezbateri poate lua cuvînt numai o singură dată, numai cîte un reprezentant al fiecărei fracţiuni parlamentare, dacă deputaţii din fracţiunea respectivă au prezentat amendamente în cadrul dezbaterii proiectului de lege în a doua lectură, iar comisia permanentă sesizată în fond nu le-a acceptat. De asemenea, pot lua cuvîntul, o singură dată, şi deputaţii care au prezentat amendamente în cadrul dezbaterii proiectului de lege în a doua lectură, iar comisia permanentă sesizată în fond nu le-a acceptat. Luările de cuvînt nu vor depăşi 3 minute.
(4) Dezbaterea se va desfăşura doar pe marginea articolelor la care au fost prezentate amendamente.
(5) Raportul comisiei permanente sesizate în fond şi avizul Guvernului vor conţine propuneri privind resursele financiare şi modul de acoperire a cheltuielilor suplimentare.
[Art.70 modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 71. Adoptarea actului legislativ în lectura finală
(1) În cazul în care, la dezbaterea proiectului de act legislativ în ultima lectură, au fost acceptate multiple amendamente, propuneri şi obiecţii care modifică esenţial textul proiectului, Parlamentul poate decide transmiterea acestuia pentru redactare în comisia sesizată în fond şi prezentare spre adoptare în lectura finală. Pentru proiectele de legi complexe şi de coduri, lectura finală este obligatorie.
(2) Termenul de redactare se stabileşte de Parlament în funcţie de calitatea, complexitatea şi volumul actului legislativ, dar nu poate depăşi 30 de zile lucrătoare, cu excepţia legilor complexe şi a codurilor, care vor fi redactate în cel mult 3 luni.
(3) Înainte de a fi semnate de Preşedintele Parlamentului, actele legislative prevăzute în alin.(1) se supun adoptării în lectura finală, în cadrul căreia nu pot fi făcute modificări sau prezentate amendamente, însă pot fi invocate excepţii vizînd neconcordanţele dintre textul examinat în ultima lectură de către Parlament şi textul prezentat pentru lectura finală.
(4) Adoptarea actului legislativ în lectura finală exprimă intenţia şi acordul autorităţii legislative de a se aplica actul anume în redacţia prezentată, pornindu-se de la sensul şi logica internă a prevederilor respective.
[Art.71(701) introdus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 72. Proiectele de acte legislative respinse de Parlament
(1) Proiectele de legi şi hotărîri se consideră respinse, dacă la votarea în ansamblu nu s-a obţinut majoritatea respectivă de voturi arătată în art.87 alin.(1).
(2) Proiectele de legi şi hotărîri respinse de Parlament nu pot fi readuse în discuţia acestuia în decursul aceleiaşi sesiuni.
[Art.72 modificat prin Legea nr.234 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012][Art.72(71) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 73. Semnarea actelor legislative adoptate de Parlament
Legile şi hotărîrile adoptate de Parlament se semnează de Preşedintele Parlamentului, iar în condiţiile art.15 alin.(2), de către unul dintre vicepreşedinţii Parlamentului în termen de cel mult 20 de zile de la adoptare.
[Art.73 modificat prin Legea nr.4 din 15.02.2013, în vigoare 08.03.2013]
[Art.73 modificat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011]
[Art.73(72) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 74. Trimiterea legii spre promulgare Preşedintelui Republicii Moldova
(1) Legea se trimite de către Preşedintele sau de către unul dintre vicepreşedinţii Parlamentului spre promulgare Preşedintelui Republicii Moldova cel tîrziu în ziua de lucru următoare zilei semnării acesteia.
(2) Înainte de promulgare Preşedintele Republicii Moldova este în drept, în cazul în care are obiecţii asupra unei legi, să o trimită Parlamentului spre reexaminare în termen de cel mult 2 săptămîni de la primirea ei.
(3) Preşedintele Republicii Moldova poate cere Parlamentului, doar o singură dată, reexaminarea legii pentru orice motive ce fac legea în ansamblu sau o parte a ei inacceptabilă. Obiecţiile Preşedintelui Republicii Moldova se supun examinării conform procedurii prevăzute de prezentul Regulament pentru examinarea amendamentelor, în baza raportului comisiei permanente responsabile de legea reexaminată şi, după caz, cu avizul Direcţiei juridice a Secretariatului Parlamentului.
(4) În cazul în care, după reexaminarea legii, Parlamentul menţine hotărîrea adoptată anterior sau face modificări în lege în conformitate cu obiecţiile Preşedintelui Republicii Moldova, Preşedintele este obligat să promulge legea în termen de cel mult 2 săptămîni de la data înregistrării legii în Secretariatul Preşedintelui.
[Art.74 modificat prin Legea nr.4 din 15.02.2013, în vigoare 08.03.2013]
[Art.74 modificat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011]
[Art.74(73) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 75. Respingerea legii
În cazul în care, după reexaminarea legii, trimise de către Preşedintele Republicii Moldova în condiţiile art.74 alin.(2), Parlamentul cu votul majorităţii arătat la art.87 nu-şi menţine hotărîrea, legea se consideră respinsă, asupra ei fiind aplicabile prevederile art.72.
[Art.75(74) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Capitolul 3(21)
PROCEDURA SPECIALĂ DE ADOPTARE A LEGILOR
PRIVIND MODIFICAREA CONSTITUŢIEI
[Capitolul 3(21) introdus prin Legea nr.984-XIV din 18.05.2000]
 
Articolul 76. Legile constituţionale
Revizuirea Constituţiei şi adoptarea legilor privind modificarea Constituţiei (denumite în continuare legi constituţionale) se efectuează în conformitate cu art.141, 142 şi 143 din Constituţie şi cu prevederile prezentului capitol.
[Art.76(741) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 77. Dezbaterea proiectelor de legi constituţionale
(1) Dezbaterea de către Parlament a proiectului de lege constituţională începe după expirarea termenului de 6 luni din momentul prezentării proiectului în cauză, împreună cu avizul Curţii Constituţionale, de către subiecţii prevăzuţi la art.141 alin.(1) lit.b), c) şi d) din Constituţie.
[Alin.1 art.77(742) modificat prin Legea nr.45-XV din 06.04.2001]
[Se declară neconstituţională sintagma "...sau de către Curtea Constituţională în cazul în care revizuirea
[Constituţiei este iniţiată de cetăţeni" din art.77(742) alin.1 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.41 din 07.12.2000]
 
(2) Proiectele de legi constituţionale se dezbat în cel puţin două lecturi.
(3) Pentru examinarea proiectului de lege constituţională, Preşedintele Parlamentului îl remite Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi. În cazul în care Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi consideră că la examinarea proiectului de lege constituţională este necesar de a fi atraşi deputaţi din alte comisii permanente, aceasta propune Parlamentului crearea unei comisii speciale.
[Art.77(742) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 78. Prezentarea avizelor şi rapoartelor asupra proiectelor de legi constituţionale
(1) Pentru dezbaterea proiectelor de legi constituţionale, se cer, în mod obligatoriu, avizele tuturor comisiilor permanente, avizul Direcţiei juridice a Secretariatului Parlamentului, precum şi cel al Guvernului în cazul cînd iniţiativa nu-i aparţine.
(2) În baza avizelor indicate la alin.(1), comisia specială sau comisia permanentă sesizată în fond întocmeşte un raport asupra proiectului de lege constituţională şi îl prezintă Biroului permanent în decurs de 15 zile de la expirarea termenului indicat la art.77 alin.(1). Raportul va conţine o apreciere a oportunităţii modificărilor preconizate, precum şi a eventualelor consecinţe ale acestora.
[Art.78(743) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 79. Dezbaterea proiectelor de legi constituţionale în primă lectură
(1) Dezbaterea în primă lectură a proiectului de lege constituţională constă în:
 

[Lit.a) exclusă prin Legea nr.45-XV din 06.04.2001, celelalte renumerotate]

[Se declară neconstituţională lit.a) din alin.1 art.79(744) conform Hot. Curţii Constituţionale nr.41 din 07.12.2000]
 
a) audierea raportului comisiei speciale sau a comisiei permanente sesizate în fond;
b) luările de cuvînt ale deputaţilor, reprezentînd toate fracţiunile parlamentare.
(2) La dezbaterea în primă lectură a proiectului de lege constituţională, nu pot fi făcute amendamente. La încheierea dezbaterilor, Parlamentul adoptă una din următoarele decizii:
a) aprobă proiectul de lege în primă lectură;
b) remite proiectul de lege comisiei speciale sau comisiei permanente sesizate în fond.
[Lit.c) exclusă prin Legea nr.45-XV din 06.04.2001][Se declară neconstituţională lit.c) din alin.2 art.79(744) conform Hot. Curţii Constituţionale nr.41 din 07.12.2000]
 
(3) Decizia asupra proiectului de lege constituţională dezbătut în primă lectură se adoptă de către Parlament, sub formă de hotărîre, cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
[Art.79(744) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 80. Stabilirea proiectelor de bază şi a celor de alternativă
În cazul în care dezbaterilor în Parlament sînt supuse mai multe proiecte de legi constituţionale ce vizează aceeaşi problemă, Parlamentul, la propunerea comisiei speciale sau a comisiei permanente sesizate în fond, decide care din ele va fi dezbătut ca proiect de bază, celelalte fiind considerate proiecte de alternativă.
[Art.80(745) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 81. Transmiterea proiectului de lege constituţională comisiei speciale sau comisiei permanente sesizate în fond
(1) După aprobarea în primă lectură a proiectului de lege constituţională, Preşedintele Parlamentului cere opinia deputaţilor privind punerea de îndată la vot a proiectului în a doua lectură sau transmiterea acestuia comisiei speciale sau comisiei permanente sesizate în fond pentru examinarea amendamentelor şi pregătirea proiectului pentru dezbatere în a doua lectură.
(2) În cazul în care cel puţin 25 de deputaţi vor cere transmiterea proiectului de lege constituţională comisiei speciale sau comisiei permanente sesizate în fond, Preşedintele dispune aceasta. În caz contrar, proiectul se pune la vot în lectura a doua şi definitivă.
[Art.81(746) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 82. Dezbaterea şi votarea amendamentelor
(1) În cazul în care proiectul de lege constituţională este transmis comisiei speciale sau comisiei permanente sesizate în fond, în termen de 15 zile după adoptarea proiectului în primă lectură, deputaţii pregătesc şi transmit amendamentele comisiei respective. Acest termen poate fi prelungit, la propunerea Preşedintelui Parlamentului, prin votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
(2) În a doua lectură pot fi dezbătute şi supuse votului doar amendamentele depuse în scris şi semnate de cel puţin 5 deputaţi. Amendamentele nu pot viza introducerea unor elemente ce nu sînt prezente în proiectul avizat de Curtea Constituţională şi pot ţine doar de:
a) redactarea textului;
b) modificări care nu afectează esenţa prevederilor propuse de autor;
c) omiterea unor articole sau părţi de articole, dacă aceasta nu afectează esenţa proiectului.
(3) Comisia specială sau comisia permanentă sesizată în fond dezbate şi supune votului fiecare amendament în parte. După aceasta, ea întocmeşte un raport de prezentare a proiectului de lege constituţională pentru dezbatere în a doua lectură, în care îşi expune poziţia asupra fiecărui articol.
[Art.82(747) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 83. Dezbaterea proiectelor de legi constituţionale în a doua lectură
(1) Dezbaterea în a doua lectură de către Parlament a proiectului de lege constituţională constă în:
a) prezentarea fiecărui amendament de către autorii acestuia;
b) audierea opiniilor fracţiunilor parlamentare, prezentate de cel mult doi vorbitori din partea fiecărei fracţiuni, şi ale deputaţilor independenţi;
c) audierea opiniei comisiei speciale sau a comisiei permanente sesizate în fond asupra fiecărui amendament;
d) votarea fiecărui amendament în parte.
(2) Amendamentele la proiectul de lege constituţională se aprobă prin votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
(3) Dacă amendamentul nu obţine numărul de voturi necesar, se consideră adoptată prevederea proiectului votată în prima lectură.
[Art.83(748) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 84. Procedura de votare
(1) După examinarea şi votarea fiecărui articol în parte, Preşedintele Parlamentului supune votului proiectul de lege constituţională în întregime.
(2) Proiectul de lege constituţională, în întregime, se adoptă de către Parlament cu votul a două treimi din deputaţii aleşi.
(3) Dacă proiectul de lege constituţională nu obţine numărul de voturi necesar, el se consideră nul.
[Art.84(749) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 85. Trimiterea legii constituţionale spre promulgare Preşedintelui Republicii Moldova
Legea constituţională adoptată de către Parlament se trimite Preşedintelui Republicii Moldova pentru promulgare în modul stabilit de art.74 şi 75.
[Art.85(7410) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 86. Efectuarea referendumului pentru revizuirea Constituţiei
(1) În cazul cînd sînt supuse revizuirii dispoziţiile prevăzute la art.142 alin.(1) din Constituţie, Parlamentul, după adoptarea proiectului de lege constituţională, declară referendumul constituţional republican pentru aprobarea noilor prevederi.
(2) Referendumul constituţional republican se desfăşoară conform prevederilor Codului electoral.
[Art.86(7411) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
[Capitolul 3(21) introdus prin Legea nr.984-XIV din 18.05.2000]
 
Capitolul 4(3)
PROCEDURA DE VOT
 
Articolul 87. Procedura de vot pe categorii de acte legislative
(1) Legile, hotărîrile şi alte acte se adoptă de către Parlament cu votul majorităţii după cum urmează:
a) legile constituţionale – cu votul a 2/3 din numărul deputaţilor aleşi;
b) legile organice – cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, ce constituie votul a cel puţin 51 de deputaţi;
c) legile ordinare, hotărîrile şi alte acte – cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
(2) Procedura menţionată la alin.(1) este aplicabilă şi în cazul reexaminării legilor la care Preşedintele Republicii Moldova are obiecţii.
(3) O altă majoritate de voturi este aplicabilă doar în cazurile expres prevăzute în Constituţie.
[Art.87 completat prin Legea nr.120 din 18.06.2010, în vigoare 26.06.2010]
[Art.87(75) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 88. Procedura de vot în şedinţă
Înainte de votare preşedintele şedinţei formulează clar problema ce se pune la vot, fără a o comenta. Fiecare propunere se votează separat. În cazul în care deputatul insistă ca propunerea lui să fie pusă la vot, cerinţa lui se execută în mod obligatoriu. Rezultatele votării se anunţă clar pentru a fi fixate în stenogramă.
[Art.88(76) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007
[Art.88(76) modificat prin Legea nr.822-XV din 07.02.2002]
[Se declară neconstituţional art.88(76) alin.(2) prin Hot. Curţii Constituţionale nr.21 din 04.05.99]
 
Articolul 89. Modalităţile de vot
(1) Deputatul votează personal prin vot deschis sau secret.
(2) Votul deschis se exprimă prin ridicare de mîini, prin apel nominal sau prin mijloace electronice.
(3) Votul secret se exprimă prin buletine de vot pentru numiri în funcţie şi prin mijloace electronice, în cazul adoptării legilor şi hotărîrilor.
(4) Parlamentul hotărăşte, la propunerea preşedintelui şedinţei sau a deputaţilor, ce modalitate de vot va folosi, afară de cazul în care procedura de vot se stabileşte prin Regulament.
[Art.89(77) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 90. Votul prin apel nominal
(1) Votul prin apel nominal se desfăşoară în modul următor: preşedintele şedinţei explică obiectul votării şi sensul cuvintelor "pentru" şi "contra"; unul dintre membrii Biroului permanent dă citire numelui şi prenumelui deputaţilor; fiecare deputat răspunde "pentru" sau "contra".
(2) După terminarea apelului se repetă numele şi prenumele deputaţilor care nu au răspuns.
[Art.90(78) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 91. Votul prin buletin de vot
(1) În cazul votului prin buletine de vot, pe buletin se trec numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care acesta candidează şi fracţiunea parlamentară din care face parte.
(2) Votînd "pentru", deputatul lasă neatins pe buletinul de vot numele şi prenumele candidatului propus; votînd "contra" şterge numele şi prenumele acestuia.
(3) Buletinele de vot se introduc într-o singură urnă.
[Art.91(79) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 92. Procedura de alegere, numire sau de propunere pentru numirea în funcţie a persoanelor oficiale de stat
(1) Hotărîrile cu privire la alegere, numire sau propunerile pentru numirea în funcţie a persoanelor oficiale de stat care, potrivit Constituţiei şi altor legi, se fac de către Parlament, se adoptă în condiţiile art.74 alin.(2) din Constituţie. În acelaşi mod se adoptă şi hotărîrile Parlamentului cu privire la destituirea (revocarea) persoanelor oficiale vizate, cu excepţiile stabilite de legislaţie.
(2) Chestiunea cu privire la alegere, numire sau propunerile pentru numirea în funcţie a persoanelor oficiale de stat se supun dezbaterii Parlamentului după prezentarea raportului Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi.
(3) În procesul întocmirii raportului comisia va examina candidaturile pentru alegere, numire sau propunerile pentru numirea în funcţie a persoanelor oficiale de stat, avînd dreptul de a chema spre audiere persoanele în cauză.
[Art.92(80) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 93. Interdicţii în cursul votării
În cursul votării deputaţilor nu li se dă cuvînt.
[Art.93(81) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Capitolul 5(31)
PROCEDURA DE RIDICARE A IMUNITĂŢII PARLAMENTARE
[Cap.5(31) introdus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 94. Imunitatea parlamentară
(1) În conformitate cu prevederile constituţionale, imunitatea parlamentară are ca scop protejarea deputatului în Parlament împotriva urmăririlor judiciare şi garantarea libertăţii de exprimare a acestuia.
(2) Deputatul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau trimis în judecată fără încuviinţarea prealabilă a Parlamentului, după ascultarea sa.
(3) Inviolabilitatea nu se extinde asupra membrilor familiei deputatului.
 
Articolul 95. Cererea de ridicare a imunităţii parlamentare
(1) În cazul în care deputatul a comis o infracţiune sau o contravenţie, Procurorul General poate cere Parlamentului ridicarea imunităţii acestuia pentru a efectua măsuri procesuale de reţinere, percheziţionare, arestare sau trimitere în judecată.
(2) Cererea de ridicare a imunităţii deputatului în Parlament este adresată Preşedintelui Parlamentului.
(3) Preşedintele Parlamentului aduce la cunoştinţa deputaţilor cererea în plenul Parlamentului la şedinţa următoare de la data prezentării acesteia şi o trimite imediat spre examinare Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi.
(4) Dacă cererea Procurorului General prevăzută la alin.(2) a parvenit în Parlament în perioada dintre sesiuni, aceasta va fi adusă la cunoştinţa deputaţilor la prima şedinţă plenară a sesiunii următoare.
(5) Cererea de ridicare a imunităţii deputatului se înaintează pentru fiecare infracţiune sau contravenţie separat.
(6) În cazul în care cauza penală a fost remisă instanţei de judecată pînă la validarea mandatului de deputat, ridicarea imunităţii parlamentare se efectuează în condiţiile prezentului capitol.
 
Articolul 96. Procedura de examinare a cererii Procurorului General în Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi
(1) Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi va examina cererea Procurorului General în cel mult 15 zile după aducerea acesteia la cunoştinţa deputaţilor de către Preşedintele Parlamentului şi va constata existenţa sau inexistenţa unor motive temeinice pentru acceptarea sau respingerea cererii.
(2) Procurorul General este obligat să prezinte Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi documentele referitoare la caz, solicitate de aceasta.
(3) Data şi locul desfăşurării şedinţei Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi se comunică Procurorului General şi deputatului în privinţa căruia se cere ridicarea imunităţii. Absenţa nemotivată a oricăruia dintre ei nu împiedică examinarea cererii.
(4) După ascultarea cererii Procurorului General şi a deputatului în privinţa căruia se cere ridicarea imunităţii, Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi, cu votul majorităţii membrilor ei, exprimat secret, adoptă o hotărîre.
(5) În urma examinării cererii Procurorului General, Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi întocmeşte un raport care se prezintă Biroului permanent.
(6) Raportul Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi se înscrie cu prioritate în ordinea de zi.
 
Articolul 97. Procedura de ridicare a imunităţii parlamentare
(1) Raportul Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi se supune examinării şi aprobării de către Parlament în cel mult 7 zile de la prezentarea acestuia Biroului permanent.
(2) Prezenţa la şedinţa plenară a deputatului în privinţa căruia se cere ridicarea imunităţii este obligatorie. Absenţa motivată a acestuia atrage suspendarea examinării cererii. Absenţa nemotivată a deputatului nu împiedică examinarea cererii în lipsa lui.
(3) Preşedintele Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi sau un alt membru al acesteia prezintă raportul comisiei pe marginea examinării cererii Procurorului General.
(4) Procurorul General va motiva cererea de ridicare a imunităţii deputatului şi va răspunde la întrebările deputaţilor, după care va fi ascultat deputatul în privinţa căruia a fost înaintată cererea de ridicare a imunităţii, şi el va răspunde la întrebări.
(5) Înainte de votare, deputaţii sînt în drept să-şi exprime poziţia asupra cererii de ridicare a imunităţii deputatului.
(6) Parlamentul decide asupra cererii Procurorului General cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, exprimat secret.
(7) La votarea secretă, prevederile art.8 se vor aplica în mod corespunzător.
(8) Rezultatele votării secrete se perfectează prin hotărîre a Parlamentului, care va încuviinţa ridicarea imunităţii deputatului sau va respinge cererea Procurorului General.
(9) Hotărîrea Parlamentului se remite Procurorului General în termen de 3 zile de la data adoptării.
 
Articolul 98. Informarea Parlamentului despre rezultatele examinării cauzei pentru care a fost ridicată imunitatea parlamentară
(1) În cazul încetării urmăririi penale, a consumării procedurii contravenţionale, precum şi în cazul emiterii de către instanţa judecătorească a unei sentinţe definitive, Procurorul General este obligat să informeze Parlamentul despre acest fapt. Preşedintele Parlamentului aduce la cunoştinţa deputaţilor în plenul Parlamentului informaţia respectivă.
(2) În cazul încetării urmăririi penale sau a procedurii contravenţionale, precum şi al achitării definitive de către instanţa judecătorească, cazul va fi considerat consumat şi hotărîrea Parlamentului de ridicare a imunităţii îşi va pierde valoarea juridică.
[Cap.4(31) introdus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Capitolul 6(4)
DESFĂŞURAREA ŞEDINŢELOR PARLAMENTULUI
 
Articolul 99. Caracterul public al şedinţelor Parlamentului
(1) Şedinţele Parlamentului sînt publice, în afara cazurilor în care, la cererea Preşedintelui Parlamentului, a unei fracţiuni parlamentare sau a unui grup din cel puţin 5 deputaţi, se hotărăşte, cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, ca acestea să fie închise.
(2) Şedinţele în plen ale Parlamentului, cu excepţia celor închise prevăzute la alin.(1), pot fi transmise în direct la posturile publice naţionale de radio şi televiziune în conformitate cu prevederile Codului audiovizualului al Republicii Moldova, precum şi la iniţiativa Parlamentului, prin decizie adoptată cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. Stenogramele şedinţelor publice sînt plasate pe web site-ul oficial al Parlamentului. Comunicatele oficiale despre şedinţele Parlamentului se fac publice numai prin intermediul serviciului de presă al Parlamentului.
[Art.99(82) modificat prin Legea nr.76-XVI din 23.03.2007, în vigoare 30.03.2007]
[Art.99(82) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 100. Persoanele care pot asista la şedinţele Parlamentului
(1) La şedinţele publice ale Parlamentului pot asista reprezentanţii misiunilor diplomatice, avocaţii parlamentari, reprezentanţi ai mijloacelor de informare în masă şi, după caz, funcţionari ai Secretariatului Parlamentului, reprezentanţi ai părţilor interesate, precum şi alte persoane, în baza autorizaţiei sau invitaţiei, în condiţiile stabilite de Biroul permanent.
(2) Persoanele care asistă la şedinţă trebuie să păstreze liniştea şi să se abţină de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar fiind eliminate din sală.
[Art.100 completat prin Legea nr.72 din 04.05.2010, în vigoare 11.06.2010]
[Art.100(83) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
[Art.100(83) modificat prin Legea nr.40-XVI din 15.04.05, în vigoare 29.04.05]
[Art.100(83) modificat prin Legea nr.1157-XV din 21.06.2002]
[Art.100(83) completat prin Legea nr.18-XIV din 14.05.98]
 
Articolul 101. Participarea deputaţilor la şedinţă
(1) Deputaţii sînt obligaţi să se înscrie pe lista de prezenţă pînă la începutul şedinţei şi să fie prezenţi la lucrările Parlamentului.
(2) Deputatul care nu poate lua parte la şedinţă, din motive independente de voinţa sa, va trebui să informeze conducerea Parlamentului prin intermediul subdiviziunii Secretariatului Parlamentului responsabile de asigurarea şedinţelor plenare, menţionînd cauzele care îl împiedică să participe.
[Art.101(84) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 102. Regimul de lucru al Parlamentului
(1) Parlamentul îşi desfăşoară activitatea în plen, în comisii şi în fracţiuni, de regulă, conform următorului program:
a) luni – lucrul cu alegătorii (zi de audienţă, deplasări în teritoriu);
b) marţi – şedinţe ale fracţiunilor parlamentare;
c) miercuri – şedinţe ale comisiilor permanente;
d) joi şi vineri – şedinţe în plen.
(2) Parlamentul poate decide continuarea şedinţei în plen în alte zile.
(3) Joi, în ultima oră de lucru a Parlamentului, se examinează întrebările deputaţilor. Şedinţa din ultima joi a lunii, în a doua jumătate a zilei, este consacrată interpelărilor.
(4) La propunerea Biroului permanent Parlamentul va putea hotărî desfăşurarea lucrărilor sale pe un anumit termen conform unui alt program.
(5) La fiecare două ore de lucru ale plenului Parlamentului sau la propunerea unei fracţiuni parlamentare, preşedintele şedinţei va anunţa o pauză.
[Art.102 modificat prin Legea nr.234 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012]
[Art.102(85) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
[Art.102(85) modificat prin Legii nr.42-XV din 06.04.2001]
[Art.102(85) modificat prin Legea nr.354-XIV din 08.04.99]
 
Articolul 103. Deschiderea şedinţei
(1) Şedinţa Parlamentului este deschisă de Preşedinte sau de unul dintre vicepreşedinţi.
(2) În timpul şedinţei preşedintele este asistat de vicepreşedinţi.
(3) Preşedintele şedinţei precizează dacă este întrunit cvorumul legal şi anunţă ordinea de zi.
[Art.103 modificat prin Legea nr.4 din 15.02.2013, în vigoare 08.03.2013]
[Art.103 modificat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011]
[Art.103(86) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 104. Atribuţiile preşedintelui şedinţei
(1) Preşedintele şedinţei conduce dezbaterile, veghează la respectarea Regulamentului şi menţinerea ordinii la şedinţe.
(2) Preşedintele şedinţei nu este în drept să comenteze luările de cuvînt ale deputaţilor.
[Art.104(87) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 105. Luările de cuvînt în cadrul şedinţelor plenare
(1) Persoanele care iau cuvîntul în Parlament vorbesc de la tribună sau de la microfoanele special instalate. Nimeni nu poate lua cuvîntul decît dacă îi este oferit de preşedintele şedinţei.
(2) Deputaţii care intenţionează să ia cuvîntul pe marginea problemelor incluse în ordinea de zi se înscriu în lista vorbitorilor la preşedintele şedinţei. În aceeaşi listă se indică chestiunea din ordinea de zi şi timpul solicitat de vorbitor, ce nu poate depăşi 7 minute.
(3) Vorbitorii sînt obligaţi să se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea căreia s-au înscris la cuvînt. În caz contrar, preşedintele şedinţei le atrage atenţia şi, dacă ei nu se conformează, le retrage cuvîntul.
(4) Preşedintelui Republicii Moldova şi Primului-ministru li se dă cuvînt în orice moment, la solicitare, dacă Parlamentul nu decide altfel. În caz de necesitate, persoanelor menţionate li se acordă timp suplimentar celui prevăzut la alin.(2).
(5) Pe marginea luărilor de cuvînt, Parlamentul poate iniţia dezbateri, stabilind timpul şi modul de desfăşurare a acestora.
[Art.105(88) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 106. Declaraţiile deputaţilor
(1) Deputaţii au dreptul la declaraţii în probleme ce nu sînt incluse în ordinea de zi a şedinţei plenare. La începerea şedinţei plenare, deputaţii se înscriu în lista pentru declaraţii la preşedintele şedinţei.
(2) Deputaţilor înscrişi pentru declaraţii li se va oferi cuvîntul la finele şedinţei.
(3) Fracţiunilor parlamentare li se acordă pînă la 7 minute pentru fiecare declaraţie, iar deputaţilor – pînă la 5 minute.
(4) Dacă declaraţia vizează imaginea unei fracţiuni parlamentare sau a unui deputat, aceştia au dreptul la replică în cadrul aceleiaşi şedinţe. Replica nu poate depăşi 3 minute.
[Art.106(89) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
[Art.90 exclus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006,în vigoare 23.03.20076]
 
Articolul 107. Excepţii de la regulile pentru acordarea cuvîntului deputatului
(1) Preşedintele şedinţei poate da cuvîntul oricînd unui deputat pentru a răspunde într-o chestiune ce implică persoana sa, limitînd timpul acordat în acest scop.
(2) Prevederile alin.(1) se aplică şi în cazul în care se cere cuvîntul în probleme privitoare la Regulament.
[Art.107(91) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 108. Încheierea dezbaterilor
(1) La cererea preşedintelui şedinţei sau a unei fracţiuni parlamentare, dezbaterile asupra problemei luate de Parlament în discuţie pot fi încheiate.
(2) Cererea de încheiere a dezbaterii se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
[Art.108(92) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
[Art.93,94 excluse prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 109. Înregistrarea şi stenografierea dezbaterilor din şedinţele Parlamentului
(1) Dezbaterile din şedinţele Parlamentului se înregistrează pe bandă magnetică şi se stenografiază.
(2) Deputaţii au dreptul de a verifica exactitatea stenogramei prin confruntarea ei cu banda magnetică.
[Art.109(95) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
[Art.951 exclus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
[Art.951 introdus prin Legea nr.830-XIV din 18.02.2000]
 
Capitolul 7(5)
EXECUTAREA LEGILOR
 
Articolul 110. Stabilirea modului de executare a legii
În dispoziţiile finale şi tranzitorii Parlamentul stabileşte modul de executare a legii.
[Art.110(96) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 111. Efectuarea controalelor şi prezentarea rapoartelor privind executarea legilor
(1) Controlul asupra executării legii (publicarea în termenele stabilite, organizarea studierii prevederilor legii etc.) de către organele şi persoanele competente, precum şi determinarea eficienţei acţiunii legii revin comisiei permanente de profil asistate de Direcţia juridică a Secretariatului Parlamentului, altor comisii, create în acest scop de Parlament.
(2) În urma controlului efectuat, comisia parlamentară va prezenta recomandări Guvernului şi/sau altor autorităţi publice şi, după caz, va prezenta Parlamentului rapoarte privind executarea legilor după 6 luni de la intrarea în vigoare a legii respective.
(3) În textul legii Parlamentul poate stabili un termen mai redus sau mai mare pentru prezentarea raportului privind executarea legii.
[Art.111 modificat prin Legea nr.234 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012]
[Art.111(97) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
[Art.98 exclus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Capitolul 8(6)
MOŢIUNILE ŞI ACTELE EXCLUSIV POLITICE ALE PARLAMENTULUI
[Cap.6 în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Secţiunea întîi
Moţiunea simplă
Articolul 112. Iniţierea moţiunii simple
(1) Moţiunea simplă exprimă poziţia Parlamentului într-o anumită problemă de politica internă sau externă ori, după caz, într-o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.
(2) Moţiunea simplă poate fi iniţiată de cel puţin 15 deputaţi.
(3) Un deputat nu poate semna concomitent mai multe moţiuni simple în aceeaşi problemă.
 
Articolul 113. Conţinutul moţiunii simple
(1) Moţiunea simplă trebuie să cuprindă motivarea şi dispozitivul. Moţiunea se depune la preşedintele şedinţei, în plenul Parlamentului.
(2) După primirea moţiunii, preşedintele şedinţei o aduce la cunoştinţa Parlamentului, care stabileşte data dezbaterii, şi dispune remiterea ei de îndată Guvernului şi distribuirea acesteia deputaţilor.
(3) Moţiunea simplă se examinează în termen de 7 zile de la depunere.
 
Articolul 114. Avizarea moţiunii simple
Moţiunea simplă se supune dezbaterii fiind însoţită de avizul comisiei permanente de profil. Avizarea se va face în termen de 3 zile de la data depunerii moţiunii.
 
Articolul 115. Dezbaterea moţiunii simple
(1) Dezbaterea moţiunii simple începe cu prezentarea raportului Guvernului.
(2) La dezbaterea moţiunilor, prevederile art.99-109 se aplică în mod corespunzător.
(3) Moţiunile simple se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
(4) Moţiunile simple adoptate de Parlament se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Partea I, şi sînt obligatorii pentru Guvern sau alte autorităţi vizate.
 
Secţiunea a doua
Moţiunea de cenzură
Articolul 116. Depunerea moţiunii de cenzură
(1) Moţiunea de cenzură exprimă retragerea încrederii acordate Guvernului la învestitură.
(2) Moţiunea de cenzură asupra activităţii Guvernului poate fi iniţiată de cel puţin 1/4 din numărul deputaţilor aleşi.
(3) Moţiunea de cenzură asupra activităţii Guvernului se întocmeşte şi se depune conform procedurii stabilite la art.113 alin.(1) şi (2).
 
Articolul 117. Dezbaterea moţiunii de cenzură
(1) Moţiunea de cenzură asupra activităţii Guvernului se supune dezbaterii în prima zi de şedinţă plenară a săptămînii următoare datei depunerii.
(2) Dezbaterea moţiunii se face în condiţiile art.115 alin.(1) şi (2).
(3) Moţiunile de cenzură se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.
 
Articolul 118. Efectele deciziei asupra moţiunii de cenzură
(1) În cazul în care moţiunea de cenzură asupra activităţii Guvernului a fost respinsă, deputaţii care au semnat-o nu vor putea iniţia, în cadrul aceleiaşi sesiuni, o nouă moţiune pe acelaşi motiv.
(2) În cazul adoptării moţiunii de cenzură, Primul-ministru va prezenta în termen de cel mult 3 zile, Preşedintelui Republicii Moldova demisia Guvernului.
(3) Moţiunile de cenzură asupra activităţii Guvernului adoptate de Parlament se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Partea I.
 
Secţiunea a treia
Angajarea răspunderii Guvernului
Articolul 119. Mecanismul angajării răspunderii Guvernului
(1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Parlamentului asupra unui program, asupra unei declaraţii de politică generală ori asupra unui proiect de lege organică sau ordinară.
(2) Angajarea răspunderii politice în faţa Parlamentului se declară prin hotărîre a Guvernului, care se prezintă în aceeaşi zi Parlamentului, cu anexarea textului programului, al declaraţiei de politică generală sau al proiectului de lege. Preşedintele Parlamentului dispune de îndată distribuirea hotărîrii şi a materialelor adiţionale deputaţilor.
(3) Dacă, în decursul a 72 de ore din momentul angajării răspunderii de către Guvern, cel puţin 1/4 din numărul deputaţilor aleşi nu depun o moţiune de cenzură Guvernului sau dacă moţiunea de cenzură depusă este respinsă, programul, declaraţia de politică generală sau proiectul de lege se consideră adoptate şi devin executorii pentru Guvern.
(4) În cazul depunerii unei moţiuni de cenzură potrivit alin.(3), aceasta urmează a fi examinată potrivit prevederilor art.116-118.
 
Articolul 120. Intrarea în vigoare a legilor adoptate ca urmare a angajării răspunderii Guvernului
Legile adoptate ca rezultat al angajării răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului intră în vigoare la data publicării.
 
Secţiune a patra
Actele exclusiv politice ale Parlamentului
Articolul 121. Actele exclusiv politice ale Parlamentului
(1) Actele exclusiv politice ale Parlamentului constituie manifestări de voinţă ale autorităţii legislative, care produc efecte politice şi nu au forţa actelor normative.
(2) La categoria actelor exclusiv politice ale Parlamentului se atribuie declaraţiile, apelurile, mesajele etc.
(3) Proiectele actelor exclusiv politice ale Parlamentului pot fi iniţiate de fracţiunile parlamentare, precum şi de cel puţin 5 deputaţi.
(4) Actele exclusiv politice ale Parlamentului se perfectează prin hotărîre de Parlament şi se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
(5) Actele exclusiv politice ale Parlamentului se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Partea I.
[Cap.8(6) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Capitolul 9(7)
ÎNTREBĂRI, INTERPELĂRI, AUDIERI, RAPOARTE
[Titlul cap.9(7) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
[Titlul cap.9(7) în redacţia Legii nr.1157-XV din 21.06.2002]
 
Secţiunea întîi
Întrebări
Articolul 122. Adresarea întrebărilor
(1) Ultima oră de lucru al Parlamentului în fiecare zi de joi, cu excepţia ultimei joi din lună, va fi consacrată întrebărilor.
(2) Fiecare deputat poate adresa întrebări membrilor Guvernului sau conducătorilor altor autorităţi ale administraţiei publice. Deputatul, în aceeaşi şedinţă plenară, poate adresa cel mult două întrebări.
(3) Deputaţii nu pot formula întrebări Preşedintelui Republicii Moldova, reprezentanţilor puterii judecătoreşti, autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi întrebări care:
a) privesc probleme de interes personal;
b) urmăresc, în exclusivitate, obţinerea unei consultaţii juridice;
c) se referă la procesele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti sau pot afecta soluţionarea unor cauze aflate în curs de judecată;
d) privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcţiile publice menţionate la alin.(2).
[Art.122(108) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 123. Răspunsul la întrebări
(1) Formulînd întrebarea, deputatul va preciza dacă doreşte să primească răspunsul în scris sau oral la şedinţa în plen.
(2) Subdiviziunea Secretariatului Parlamentului responsabilă de asigurarea şedinţelor plenare înregistrează întrebările şi le transmite organelor sau persoanelor cărora acestea sînt adresate.
(3) Dacă se solicită răspuns oral, acesta va fi prezentat la următoarea şedinţă în plen în cadrul orei Guvernului.
(4) Dacă se solicită răspuns scris, acesta se prezintă în termen de 15 zile.
(5) Dacă întrebările se vor adresa celor prezenţi în sală, aceştia pot răspunde imediat la fiecare întrebare sau vor declara că vor prezenta răspunsul în termenul indicat la alin.(3) sau, după caz, la alin.(4).
(6) Dacă deputatul care a solicitat răspuns oral la întrebare nu se află în sala de şedinţe a Parlamentului, acestuia răspunsul i se va prezenta în scris.
[Art.123(109) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 124. Timpul rezervat întrebărilor
(1) Timpul rezervat pentru adresarea unei întrebări nu va depăşi 2 minute.
(2) Timpul pentru fiecare răspuns oral nu va depăşi 3 minute.
(3) Dacă persoana care a adresat întrebarea nu este satisfăcută de răspunsul primit, pentru replică i se acordă un minut.
(4) Dacă timpul afectat întrebărilor şi răspunsurilor depăşeşte timpul stabilit de art.122 alin.(1), preşedintele şedinţei va amîna pentru şedinţa următoare o parte de întrebări şi răspunsuri.
[Art.124 modificat prin Legea nr.234 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012]
[Art.124(110) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
[Art.111 exclus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Secţiunea a doua
Interpelări
Articolul 125. Înaintarea şi examinarea interpelărilor
(1) Interpelările se fac în scris, arătîndu-se obiectul acestora, fără nici o dezvoltare, concretizîndu-se forma răspunsului solicitat.
(2) Interpelarea deputatului constă dintr-o cerere adresată Guvernului, prin care se solicită explicaţii asupra unor aspecte ale politicii Guvernului ce ţin de activitatea sa internă sau externă.
(3) Interpelările se dau citirii şi se depun la preşedintele şedinţei în plen, care dispune remiterea lor Primului-ministru.
(4) În cazul solicitării răspunsului în scris la interpelare, Guvernul va răspunde în cel mult 15 zile.
(5) Autorii interpelării pot cere Parlamentului dezbaterea în şedinţă plenară a răspunsului la interpelare, înaintînd în acest sens o moţiune simplă.
(6) Prezenţa membrilor Guvernului, cărora le sînt adresate interpelări, la şedinţa Parlamentului consacrată interpelărilor, este obligatorie.
[Art.112 în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Secţiunea a treia
Audieri şi rapoarte
[Titlul în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 126. Audieri parlamentare
(1) Parlamentul, o dată în decursul unei sesiuni, audiază Guvernul în probleme ce ţin de activitatea acestuia.
(2) La propunerea Biroului permanent, a comisiilor permanente sau a fracţiunilor parlamentare, Parlamentul iniţiază audieri şi în alte domenii de interes public major.
(3) Data şi procedura de desfăşurare a audierilor sînt stabilite şi aduse la cunoştinţa deputaţilor şi Guvernului de către Parlament.
[Art.126(1121) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
[Art.126(1121) introdus prin Legea nr.1157-XV din 21.06.2002]
 
Articolul 127. Raportul anual al activităţii Guvernului
(1) Anual, în luna aprilie, Guvernul, în şedinţa în plen a Parlamentului, prezintă raportul anual al activităţii sale. Raportul se distribuie deputaţilor cu cel puţin 10 zile înainte de şedinţa plenară la care acesta va fi audiat.
(2) În plenul Parlamentului, raportul Guvernului se prezintă de către Primul-ministru.
(3) Pe marginea raportului prezentat, un deputat poate adresa cel mult două întrebări.
[Art.127(1122) introdus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 128. Rapoartele anuale ale autorităţilor publice
(1) Alte autorităţi obligate să prezinte rapoarte anuale în plenul Parlamentului le vor prezenta în termenele prevăzute de legislaţia în vigoare.
(2) Biroul permanent va include în proiectul ordinii de zi audierea rapoartelor respective în cel mult 30 de zile de la data prezentării.
(3) Pe marginea rapoartelor prezentate, Parlamentul poate decide adoptarea unei hotărîri.
[Art.128(1123) introdus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Capitolul 10(8)
CONCEDII, ABSENŢE
[Titlul în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 129. Absenţa deputaţilor la şedinţe
(1) Nici un deputat nu poate lipsi de la şedinţele Parlamentului sau comisiei permanente din care face parte decît din motive întemeiate.
(2) Deputatul care îndeplineşte o însărcinare dată de Parlament, de Biroul permanent, de comisia parlamentară sau de fracţiunea din care face parte, precum şi de Preşedintele Parlamentului, ce nu-i permite să participe la şedinţa Parlamentului, se consideră absent din motive întemeiate. Absenţa la şedinţa Parlamentului a deputatului care îndeplineşte o însărcinare a comisiei parlamentare sau a fracţiunii din care face parte se coordonează în prealabil cu Preşedintele Parlamentului. Absenţa din alte motive decît cele specificate în prezentul alineat se consideră absenţă fără motiv întemeiat.
(3) Biroul permanent va stabili modalitatea de evidenţă a prezenţei deputaţilor la şedinţele Parlamentului şi ale comisiilor permanente din care fac parte.
[Art.129 completat prin Legea nr.26 din 01.03.2012, în vigoare 23.03.2012]
[Art.129(113) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 130. Concediile deputaţilor
(1) Deputaţii au dreptul la concediu anual plătit, la concediu pentru interese personale şi la concediu medical.
(2) Orice concediu, cu excepţia concediului medical, se acordă deputaţilor prin dispoziţia Preşedintelui Parlamentului sau a vicepreşedintelui care îndeplineşte atribuţiile Preşedintelui în absenţa acestuia.
(3) Concediu anual plătit se acordă deputaţilor pe o durată de 36 de zile lucrătoare (luîndu-se drept bază săptămîna de muncă de 6 zile) în timpul vacanţei de Crăciun şi vacanţei de vară.
(4) Concediu pentru interese personale se acordă deputaţilor pe o durată de cel mult 10 zile în timpul unei sesiuni.
[Art.130 modificat prin Legea nr.4 din 15.02.2013, în vigoare 08.03.2013]
[Art.130 modificat prin Legea nr.234 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012]
[Art.130 modificat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011]
[Art.130(114) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 131. Absenţa nemotivată la şedinţe
Absenţa fără motiv întemeiat a deputatului pe parcursul unei luni la 3 şedinţe ale Parlamentului sau ale comisiei permanente din care face parte se sancţionează cu pierderea a 50% din salariu şi din alte indemnizaţii pentru luna următoare. Absenţa fără motiv întemeiat a deputatului pe parcursul unei luni la 4 şi mai multe şedinţe ale Parlamentului sau ale comisiei permanente din care face parte se sancţionează cu pierderea a 75% din salariu şi din alte îndemnizaţii pentru luna următoare.
[Art.131 în redacţia Legii nr.26 din 01.03.2012, în vigoare 23.03.2012]
[Art.131 modificat prin Legea nr.120 din 18.06.2010, în vigoare 26.06.2010]
[Art.131(115) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
[Art.131(115) modificat prin Legea nr.1157-XV din 21.06.2002]
 
Capitolul 11(81)
INTERDICŢII ŞI SANCŢIUNI
[Denumirea în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 132. Interdicţii
Se interzic:
a) proferarea de insulte, ameninţări sau calomnii atît de la tribuna Parlamentului, cît şi din sala de şedinţe;
b) dialogul între vorbitorul aflat la tribună şi persoanele aflate în sală;
c) convorbiri la telefoane mobile în sala de şedinţe a Parlamentului în timpul şedinţelor în plen;
d) tulburarea dezbaterilor sau crearea agitaţiei în sala de şedinţe;
e) orice acţiuni ce pot împiedica desfăşurarea normală a lucrărilor Parlamentului.
[Art.132(116) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 133. Sancţiuni pentru încălcarea de către deputaţi a prevederilor Regulamentului
(1) Încălcarea de către deputaţi a prevederilor Regulamentului în cadrul şedinţelor Parlamentului atrage următoarele sancţiuni:
a) avertismentul;
b) chemarea la ordine;
c) retragerea cuvîntului;
d) lipsirea de cuvînt pe o durată de pînă la 5 şedinţe;
e) eliminarea din sala de şedinţe;
f) interzicerea participării la şedinţele plenare pe o durată de pînă la 10 şedinţe.
(2) Sancţiunile prevăzute la alin.(1) lit.a)-c) se aplică de către preşedintele şedinţei, iar sancţiunile de la alin.(1) lit.d)-f) se aplică de Parlament, cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, la propunerea preşedintelui şedinţei sau a unei fracţiuni parlamentare.
(3) Sancţiunile aplicate deputaţilor în cadrul şedinţelor Parlamentului se înscriu în stenograma şedinţei.
(4) Deputaţii în privinţa cărora se propune aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin.(1) lit.d)-f) au dreptul să prezinte explicaţii Parlamentului în decurs de 3 minute.
(5) Executarea sancţiunilor prevăzute la alin.(1) lit.e) şi f) se asigură de colaboratorii serviciului special al Parlamentului în baza unui regulament aprobat prin lege.
[Art.133(1161) introdus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 134. Avertismentul
La prima încălcare de către deputat a prevederilor Regulamentului, preşedintele şedinţei îl avertizează şi îl invită să respecte Regulamentul.
[Art.134(117) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 135. Chemarea la ordine
Preşedintele şedinţei cheamă la ordine deputaţii:
a) care nu iau în considerare avertismentul preşedintelui şedinţei şi continuă să se abată de la Regulament;
b) care se ceartă cu alţi deputaţi sau alţi participanţi la şedinţă;
c) care folosesc gesturi şi un limbaj ofensator;
d) care se abat de la tema pusă în discuţie;
e) care tulbură ordinea şedinţei în alt mod.
[Art.135(118) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 136. Cazurile cînd nu se aplică sancţiunea de chemare la ordine
(1) Preşedintele şedinţei poate, înainte de a chema la ordine un deputat, să-l invite să-şi retragă sau să explice cuvintele care au generat incident şi care pot conduce la aplicarea sancţiunii.
(2) În cazul în care cuvintele întrebuinţate au fost retrase sau regretate ori explicaţiile date sînt apreciate de preşedintele şedinţei ca satisfăcătoare, sancţiunea nu se mai aplică.
[Art.136(1181) introdus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 137. Retragerea cuvîntului şi lipsirea de cuvînt
(1) Preşedintele şedinţei poate retrage cuvîntul deputatului:
a) care, după chemare la ordine, continuă să tulbure ordinea şedinţei;
b) care îşi continuă comunicarea peste termenul stabilit şi nu respectă indicaţiile preşedintelui de a încheia comunicarea.
(2) Parlamentul poate lipsi deputatul de cuvînt dacă acesta, după ce i s-a retras cuvîntul, în cadrul aceleiaşi şedinţe comite încălcări prevăzute la alin.(1).
[Art.137(119) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 138. Eliminarea din sala de şedinţe
(1) Deputatul poate să fie eliminat din sala de şedinţe dacă el:
a) în timpul şedinţei, cheamă la folosirea forţei sau o foloseşte el însuşi;
b) pe parcursul şedinţei, proferează insulte, calomnii sau ameninţări publice la adresa Preşedintelui Republicii Moldova, deputaţilor, membrilor Guvernului sau altor persoane;
c) votează, prin mijloace electronice, în numele altui deputat;
d) blochează, prin diferite modalităţi, tribuna sau microfoanele din sală.
(2) Deputatul în privinţa căruia a fost aplicată sancţiunea de eliminare din sala de şedinţe este obligat să se conformeze imediat acestei sancţiuni şi nu poate reveni în şedinţa plenară pînă la încheierea acesteia.
[Art.138(120) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 139. Interzicerea participării la şedinţele plenare
(1) Dacă deputatul sancţionat cu eliminarea din sală nu părăseşte benevol sala de şedinţe ori dacă acesta a fost sancţionat repetat în aceeaşi sesiune cu eliminarea din sala de şedinţe, Parlamentul va putea aplica sancţiunea interzicerii de participare a acestuia la şedinţele plenare pe o durată de pînă la 10 şedinţe.
(2) Dacă şi după aplicarea sancţiunii de interzicere a participării la şedinţele plenare deputatul nu părăseşte benevol sala de şedinţe, preşedintele şedinţei va anunţa o întrerupere.
(3) Pe întreaga durată de aplicare a sancţiunii interzicerii participării la şedinţele plenare, deputatului i se anulează indemnizaţia prevăzută la art.26 alin.(1) din Legea despre statutul deputatului în Parlament.
(4) Sancţiunea interzicerii participării la şedinţele plenare poate fi ridicată de Parlament în orice moment, la propunerea Preşedintelui Parlamentului, a unei fracţiuni parlamentare, la adresarea scrisă sau publică a deputatului sancţionat, prin care acesta comunică regretul său pentru faptele comise şi se obligă să respecte Regulamentul şi ordinea în şedinţă.
[Art.139(1201) introdus prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 140. Aplicarea sancţiunilor la şedinţele comisiilor de către preşedinţii acestora
(1) În scopul menţinerii ordinii în şedinţele comisiilor, preşedinţii acestora sînt învestiţi cu aceleaşi drepturi ca şi preşedintele şedinţei şi pot aplica sancţiunile prevăzute la art.133 alin.(1) lit.a)-c).
(2) Sancţiunile aplicate deputaţilor în cadrul şedinţelor comisiilor se înscriu în procesul-verbal al şedinţei.
[Art.140(121) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Capitolul 12(9)
SECRETARIATUL PARLAMENTULUI
 
Articolul 141. Secretariatul Parlamentului
(1) Asistenţa organizatorică, informaţională şi tehnică a activităţii Parlamentului, Biroului permanent, comisiilor permanente, fracţiunilor parlamentare şi a deputaţilor este asigurată de Secretariatul Parlamentului condus de Secretarul general.
 
[Alin.2 art.141 abrogat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011]
 
(3) Secretarul general al Parlamentului se numeşte în funcţie de către Preşedintele Parlamentului, cu consultarea prealabilă a Biroului permanent şi cu avizul Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi. Secretarul general este asistat de adjuncţii săi, cărora le poate delega o parte din atribuţiile sale.
(4) În exercitarea atribuţiilor, Secretarul general este responsabil de asigurarea bunei activităţi a organelor de lucru ale Parlamentului, angajează şi eliberează din funcţie personalul Secretariatului Parlamentului, cu excepţia persoanelor a căror numire ţine de competenţa Preşedintelui Parlamentului.
(5) În scopul informării societăţii despre activitatea Parlamentului, Secretariatul Parlamentului asigură ţinerea web site-ului Parlamentului, pe care se vor plasa informaţii despre componenţa Parlamentului şi activitatea lui, ordinea de zi a şedinţelor în plen, proiectele de acte legislative şi propunerile legislative parvenite la Parlament.
[Art.141 modificat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011]
[Art.141(122) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
[Art.141(122) completat prin Legea nr.153-XV din 17.05.2001]
 
Articolul 142. Retribuirea specialiştilor care participă la lucrările Parlamentului sau ale comisiilor parlamentare
În cazul în care Parlamentul, în conformitate cu art.16 din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, formează grupuri de lucru pentru elaborarea unor proiecte de acte legislative, persoanele invitate şi delegate, la decizia Preşedintelui Parlamentului, pot fi remunerate din fondul special pentru elaborarea actelor legislative, creat conform prevederilor art.60 din aceeaşi lege.
[Art.142(123) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Capitolul 13(10)
PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA, GUVERNUL
 
Articolul 143. Alegerea şi instalarea în funcţie a Preşedintelui Republicii Moldova
(1) Preşedintele Republicii Moldova este ales de către Parlament în conformitate cu prevederile art.78 din Constituţie şi ale Legii nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000 cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova.
(2) Instalarea în funcţie a Preşedintelui Republicii Moldova nou ales se face în cadrul şedinţei solemne a Parlamentului.
(3) Şedinţa se desfăşoară sub conducerea Preşedintelui Parlamentului în prezenţa candidatului a cărui alegere a fost validată de Curtea Constituţională.
[Art.143(124) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 144. Validarea mandatului şi depunerea jurămîntului de către Preşedintele Republicii Moldova
(1) La şedinţa solemnă a Parlamentului Preşedintele Curţii Constituţionale dă citire hotărîrii Curţii Constituţionale cu privire la confirmarea rezultatelor alegerilor Preşedintelui Republicii Moldova şi validarea mandatului lui.
(2) După citirea hotărîrii Preşedintele Curţii Constituţionale declară Preşedintele Republicii Moldova ales.
(3) Preşedintele Republicii Moldova depune jurămîntul prevăzut de Constituţie.
[Art.144(125) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 145. Declinarea împuternicirilor de către Guvern
(1) După constituirea legală a Parlamentului, alegerea Preşedintelui Parlamentului, formarea Biroului permanent şi a comisiilor permanente, Parlamentul audiază raportul Primului-ministru şi acceptă declinarea de către Guvern a împuternicirilor.
(2) Guvernul, ale cărui împuterniciri au încetat potrivit alin.(1), îndeplineşte numai funcţiile de administrare a treburilor publice, pînă la acordarea încrederii noii liste a Guvernului.
[Art.145(126) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 146. Desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru
(1) După consultarea majorităţii parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru.
(2) Candidatul pentru funcţia de Prim-ministru va cere, în termen de 15 zile de la desemnare, încrederea Parlamentului asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului.
[Art.146(127) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 147. Acordarea votului de încredere Guvernului
(1) Programul de activitate al Guvernului se dezbate în şedinţa Parlamentului, în condiţiile art.47-57.
(2) Lista Guvernului va fi examinată de Parlament în condiţiile art.92 alin.(2) şi (3).
(3) Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.
[Art.147(128) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Capitolul 14(11)
DISPOZIŢII FINALE
 
Articolul 148. Registrul de stat al actelor Parlamentului Republicii Moldova
Fiecare act (lege, hotărîre şi moţiune) adoptat de Parlament se înscrie în Registrul de stat al actelor Parlamentului Republicii Moldova în conformitate cu prevederile Legii privind actele legislative.
[Art.148(129) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006, în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 149. Depunerea actelor Parlamentului în arhiva Parlamentului
Legile, hotărîrile, alte acte şi materiale ale Parlamentului, Biroului permanent, comisiilor permanente şi altor comisii, precum şi cele ale Secretariatului Parlamentului se depun anual la arhiva Parlamentului în modul stabilit, conform Nomenclatorului de dosare, aprobat de Biroul permanent.
[Art.149(130) modificat prin Legea nr.430-XVI din 27.12.2006,în vigoare 23.03.2007]
 
Articolul 150. Aprobarea bugetului anual al Parlamentului
(1) Parlamentul aprobă bugetul anual propriu pentru anul bugetar următor pînă la data de 1 iulie a anului în curs, cu avizarea prealabilă a Guvernului.
(2) Bugetul aprobat de Parlament se aduce la cunoştinţa Guvernului şi a Ministerului Finanţelor, care îl include în proiectul legii bugetului de stat pentru anul următor.
(3) În bugetul anual al Parlamentului pot fi prevăzute distinct mijloace financiare pentru asigurarea activităţii Preşedintelui Parlamentului, vicepreşedinţilor Parlamentului, a fracţiunilor parlamentare, precum şi a comisiilor permanente.
(4) Bugetul Secretariatului Parlamentului este parte integrantă a bugetului Parlamentului.
(5) Activitatea financiară a Secretariatului Parlamentului se determină prin regulamentul acestuia.
[Art.150 modificat prin Legea nr.4 din 15.02.2013, în vigoare 08.03.2013]
[Art.150 modificat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011]
[Art.150(131) în redacţia Legii nr.430-XVI din 27.12.2006,în vigoare 23.03.2007]
 

_____________________________________________
Legile Republicii Moldova
797/02.04.96 Lege pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului //Monitorul Oficial 81-82/765, 19.12.1996

 

Declarations
Adresarea Președintelui Parlamentului Igor Corman în cadrul Conferinței Președinților Parlamentelor țărilor membre ale UE, Vilnius, 7 aprilie 2014
Adresarea Președintelui Parlamentului Igor Corman în cadrul Conferinței Președinților Parlamentelor țărilor membre ale UE, Vilnius, 7 aprilie 2014
Agenda
Sunday, April 20, 2014
At the moment there are no records for the selected date
Last legislative acts adopted
 
   The Moldovan Parliament’s website design was supported by the “Democracy Support Programme in Moldova" – an initiative financed by the European Union and implemented by the Council of Europe